3419...Știind ce trebuie și ce nu-i demn de oameni cu gîndire și spirit Divin

  Că viciile în general își caută și găsesc nașul în propria ogradă. Conlucrînd involuntar la propria distrugere, viața ne arată că nu oricum se trăiește ci-n limitele umanului. Ce trebuie să-l aflăm fiecare în noi înșine, ne sălbăticiți în cîte apucături nedemne. Nefirești omului dat în conlucrare cu ceilalți și natura Pămîntului, firesc și de EL știind.
  Echilibrul înainte de toate, cărarea dată să o aflăm conviețuind cît mai acătării conform datului. Din facere nouă, să-l știm ne exagerînd existența firească, cumsecade. Chiar de ne cade cu tronc un fel de a fi mai aparte, totuși să ne amintim că-I sîntem datori. Și să nu încălcăm nici buna-cuviință între ceilalți cu noi odată trăind, că nu sîntem niciodată singuri.
  Ci împreună formăm lumea, omenirea și-i cazul să ne vedem de cele ce ne privesc. Știind ce trebuie și ce nu-i demn de oameni cu gîndire și spirit Divin.