3467.Așa sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică

  Nu reușim să ne iubim pe noi înșine cît de tare-i urîm pe ceilalți, sînt și excepții. Cînd pe noi înșine ne urîm din varii motive, nemulțumiți pe viață , pe tot și toate, ca o părăsire dată. Ție că nu-I ești pe plac și ai de tras pînă te dezmeticești ori ba și o ușchești din viață. Invidia e mult mai de hai (ceva) decît egoismul și egalitatea înrăirii și răul la toți la fel să fie.
  Asta-i înstrăinarea ce ne pîndește pe toți cîți sîntem în așa lume fără EL și anapoda în nedreptatea. Împămîntenită de foarte multă vreme pe Pămînt, cu acordul SĂU, din considerente oarecum zise pe aicea. Deoarece se cam gîndește să ne revenim a fi cum trebuie între noi și-n fața LUI.
  Nu ca acuma cînd ne pasă de careva se ridică deasupra celorlalți, mai bine toți sub osîndă. Toți în iadul pămîntean, așa ne sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică.