3411.Și nedreptatea lumii acesteia și-a pus amprenta

   Că mereu ne încearcă zgîrcenia, egoismul din noi, epatează și ne dăm cu firma-n cap. Nu putem fi oameni adevărați, de nu ne învingem pornirile nedemne, bunul-simț să predomine ființa. Că ni-i ușor a produce, dar foarte greu de a creea ceva deosebit, ce ne reprezintă. Dăm ceea ce ni-i ușor a face, dar străduința ne-o distribuim tare anevoie, cam deloc.
  Nu că se teme să nu fie înșelat de ceilalți, ci pur și simplu cînd e vorba de a da cei mai bun. Se blochează, nu concepe așa ceva, nu-i făcut să se zbată pentru alții în realizări deosebite. Ci cine știe cum și de ce, poate în alte împrejurări mai speciale, ce implică pe struna sensibilă. Lăuntrul ființei zgîndărit de înalte porniri deosebite, doar așa și-i rar de se petrece.
  Pentru că-n viață de prea multe ori o avut eșecuri și refuzuri de a fi mai altfel. Și felul de a fi reținut și nedreptatea lumii acesteia și-au pus amprenta cam definitiv.