3411.Și nedreptatea lumii acesteia și-a pus amprenta

   Că mereu ne încearcă zgîrcenia, egoismul din noi, epatează și ne dăm cu firma-n cap. Nu putem fi oameni adevărați, de nu ne învingem pornirile nedemne, bunul-simț să predomine ființa. Că ni-i ușor a produce, dar foarte greu de a creea ceva deosebit, ce ne reprezintă. Dăm ceea ce ni-i ușor a face, dar străduința ne-o distribuim tare anevoie, cam deloc.
  Nu că se teme să nu fie înșelat de ceilalți, ci pur și simplu cînd e vorba de a da cei mai bun. Se blochează, nu concepe așa ceva, nu-i făcut să se zbată pentru alții în realizări deosebite. Ci cine știe cum și de ce, poate în alte împrejurări mai speciale, ce implică pe struna sensibilă. Lăuntrul ființei zgîndărit de înalte porniri deosebite, doar așa și-i rar de se petrece.
  Pentru că-n viață de prea multe ori o avut eșecuri și refuzuri de a fi mai altfel. Și felul de a fi reținut și nedreptatea lumii acesteia și-au pus amprenta cam definitiv.

3170.Ci cu luare aminte SUS și ne privește să aflăm menirea demnă, sinceră și salvatoare

  În așa lume toate idealurile par caraghioase și nedemne de noi înscăunații mai altfel. Decît ale trecutelor năzuințe prea feștelite, de așa nasuri subțiri, ne știind ce plătim cu adevărat. Niște netrebnici închipuiți, dar goi în fapte și vorbe constructive, deci demolatoare. Nu adevărate de omenie concepute, cu morala binelui, știind de EL mereu cu adevărat.
  Deci neputința scoasă la înaintarea lumescului derizoriu, nesuferit între cumsecade. Și așa adoptat de nedrepții fără EL și morala binelui ce ne poate scoate din așa nelegiuiri. Ce ne tot îndepărtează de calea ce ne-o cere EL a o înfăptui între noi cu toții. Cîți ne putem ține de așa năzuințe corecte și-n aflarea cunoașterii cu adevărat înălțătoare definitiv.
  Nehotărîrea și lenea își dau mîna să ne trîntească la pămînt, nesuferiți în fața SA. Dar recuperabili, cu răbdare multă și interes descoperit, nu întîmplător, că nimic nu-i aiurea. Ci cu luare aminte SUS și ne privește să aflăm menirea demnă, sinceră  și salvatoare.

2558.Nici nu urnim cursul evenimentelor în desfășurare

  Vrem nu vrem săvîrșind unii nedreptăți urîte, nedemne absolut, de oameni adevărați. Fără frica LUI Dumnezeu, nici nu urnim cursul evenimentelor în desfășurare, altele-s mijloacele. Nu forțînd pe nedrept cursuri în derulare corectă, așa cum îs de SUS date. Că plătim și încă urgent fărădelegea, noi și familia noastră, poate inconștientă de nedreptăți.
  Dar prin legătura de sînge, legată de netrebnicia săvîrșitorului în fața LUI și a lumii. Cînd va fi în măsură să judece, poate niciodată, ca de atîtea ori în istorie doar EL fiind cu dreptatea. Noi aflînd tîrziu de evenimente și cauzalitatea lor corectă, dreptatea Divină între timp impunîndu-se. Bineînțeles în alți termeni mai desăvîrșiți și oamenilor rămînîndu-le doar să constate dreptatea deja făcută!
  Se mai îndoiesc unii că evenimente în curs urît, se îndreptă firesc de bine și implacabil. Și cum de nenorociții înrăiți în fapte reprobabile îs neputincioși inexplicabil, să-și ducă mîrșăvia pînă la capăt, plătind.