4430..Alăturea pe bune.

  Cu aparent frică mare și necunoașterea victoriei încă ne vom învinge lighioana nedreptății, neputinței, imoralității. Și a tuturor acelora adunate rele și urîte de cînd sîntem pe acest primitor Pămînt întru minte natură benefică tuturora. Indiferent doar aparent și alături de noi pentru îndreptarea mult clamată și nici gînd visată măcar în așa nesăbuință totală, aparent doar.
  Că EL ni-i alăturea la acest bine tot biruitor de cele pe pustii ducă-se din curîndul ce ne vine tot vine călcînd totul. Ce nu-i cum trebuie, în picioare, de să nu se mai scoale în vecii vecilor și nimeni să nu mai știe, cum acuma încă nu se știe de bine. Ci doar minciuna e încă mare și tare hîdă-n foiată goliciunea necurată tare și așa de ciudată nerușinare în negru pe moarte fi-va întruna mereu.
  Cît vom mai exista și vom fi întruna dăinui-vom de acum în curînd cu EL alăturea pe bune și cîte și mai cîte nici închipuite curate și izbăvitoare de toate cele.

3342.Și putem deveni nedemni de oamenii ce ne credem

  Sterilitatea se cere în înfăptuiri, adică ne contaminați cu cîte netrebnicii, răutăți. Și urîte adăugiri în componenta realizării oricare ar fi aceea, se cade să fie pură, curată. Demnitatea să ne conducă, omenește mereu oriunde și oricum în viață, de vrem să fie bine. O cantitate infimă de spurcăciune, compromite întregul, munca-i în zadar dusă, de nu-i cap.
  Să ne ferim ne delăsători, ci cu atenție și preocupare bună adevărată, competentă. Să evadăm mereu din nedreapta existență, ce ne caută a domina de nu sîntem vigilenți. Apți de a fi cum trebuie unde trebuie, cumsecade și cu bun-simț în orice înfăptuim. Omenește demni și întărtați la bine și util chiar și la frumos de ne prindem, că-i mai greu.
  Desăvîrșirea e mereu căutată, dar nu ne alegem decît cu vise spulberate, ademenitoare iluzii. Ce ne înăcresc și putem deveni nedemni de oamenii ce ne credem.

2558.Nici nu urnim cursul evenimentelor în desfășurare

  Vrem nu vrem săvîrșind unii nedreptăți urîte, nedemne absolut, de oameni adevărați. Fără frica LUI Dumnezeu, nici nu urnim cursul evenimentelor în desfășurare, altele-s mijloacele. Nu forțînd pe nedrept cursuri în derulare corectă, așa cum îs de SUS date. Că plătim și încă urgent fărădelegea, noi și familia noastră, poate inconștientă de nedreptăți.
  Dar prin legătura de sînge, legată de netrebnicia săvîrșitorului în fața LUI și a lumii. Cînd va fi în măsură să judece, poate niciodată, ca de atîtea ori în istorie doar EL fiind cu dreptatea. Noi aflînd tîrziu de evenimente și cauzalitatea lor corectă, dreptatea Divină între timp impunîndu-se. Bineînțeles în alți termeni mai desăvîrșiți și oamenilor rămînîndu-le doar să constate dreptatea deja făcută!
  Se mai îndoiesc unii că evenimente în curs urît, se îndreptă firesc de bine și implacabil. Și cum de nenorociții înrăiți în fapte reprobabile îs neputincioși inexplicabil, să-și ducă mîrșăvia pînă la capăt, plătind.