4430..Alăturea pe bune.

  Cu aparent frică mare și necunoașterea victoriei încă ne vom învinge lighioana nedreptății, neputinței, imoralității. Și a tuturor acelora adunate rele și urîte de cînd sîntem pe acest primitor Pămînt întru minte natură benefică tuturora. Indiferent doar aparent și alături de noi pentru îndreptarea mult clamată și nici gînd visată măcar în așa nesăbuință totală, aparent doar.
  Că EL ni-i alăturea la acest bine tot biruitor de cele pe pustii ducă-se din curîndul ce ne vine tot vine călcînd totul. Ce nu-i cum trebuie, în picioare, de să nu se mai scoale în vecii vecilor și nimeni să nu mai știe, cum acuma încă nu se știe de bine. Ci doar minciuna e încă mare și tare hîdă-n foiată goliciunea necurată tare și așa de ciudată nerușinare în negru pe moarte fi-va întruna mereu.
  Cît vom mai exista și vom fi întruna dăinui-vom de acum în curînd cu EL alăturea pe bune și cîte și mai cîte nici închipuite curate și izbăvitoare de toate cele.

3303.Între oameni și-n natură la fel și plătim de nu ne mai vedem a fi oameni, ci altceva...

  O împotrivire obraznică în fața nemerniciei de orice fel, o nesocotire totală a nedreptății. Pur și simplu întoarcerea spatelui, refuzul de a dialoga pînă nu revine atmosfera. La o conlucrare demnă, omenoasă, corectă, cu bun-simț și bunătatea necesară între oamenii toți. Cu ostentație, cu ostilitate să întîmpinăm, cu o adversitate pe măsură orice nelegiuire ce ne costă.
  Că nimica nu-i la întîmplare lăsat în astă lume, ci sîntem datori a fi oameni de omenie. Între noi, începînd cu familia, apropiații, societatea în ansamblu, continuînd. Tot așa mai departe pînă cu toții vom fi corespunzători între noi, oameni cu adevărat, ceea ce am fost să fim. Și încă nu dibuim nici acuma suficient, ci din contra, ne tot îndepărtăm de menirea dată.
  Înstrăinați plecăm de sub convenția știută, bună viețuire, normală corelare cu cerințele vieții. Părăsiți, bezmetici, nici nu ne dăm lesne seama că am depășit hotarul bunei conviețuiri. Între oameni și-n natură la fel și plătim de nu ne mai vedem a fi oameni, ci altceva...

3241..Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără EL știut, ci așa la derută, în bătaie de joc

  Ne dorim în ultimă instanță, că nu-i încotro, retragerea, fuga, evadare din ăst trai. De mizerii lumești ordinare, tîrîtoare în dezordinea nedreptății strigătoare la un CER. Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără să-L știm, ci așa la derută. În bătaie de joc ce-o ajuns cu așa religii ce cred în orice-i tărășenie urîtă-n lume.
  Dar cred potrivită LUI, ascunzîndu-I Măreția, Unicitatea în necurățenia morților străvechi zeificați. Rușine lume de netoți și alte netrebnicii, așa-L respectați măcar? Pe Dumnezeu, Creatorul tuturora, universuri și altele cîte or fi și pe ne meritit nu ni-s cunoscute. Interzise ne sînt cîtă vreme neputința ne conduce împreună cu prostia, lenea și dezordinea.
  A da, dezordine în cele trebuincioase însă, că-n nemernicii nu contează cum le aveți. A face, gîndi și vorbi, sînteți o adunătură prea mare de nedreptate în lumea asta.

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!

2964.De a deosebi binele de rău în lumea de azi

  Așa-i de aburită lumea nedreptății cu așa îndoielnice spiritualități, că nu mai știu cui-i aparțin. Și de ce? Nedreptatea-și vede de drumul ei fără ezitate și îndreptare. Ne înverșunăm nedrepți contra altei nedreptăți, greșind amarnic dezinformați de răul ce ne paște. Chiar de ni se pare nedreptatea noastră, neștiind-o așa, mai puțin rea față de altele, tot rău face.
  Și nu conștientizăm greșindu-I și adîncindu-ne în neputința generală. De a deosebi binele de rău în condițiile lumii de azi atît de urîtă și imorală în toate. De fapt cînd greșiți ne aliniem în fața LUI de orice tabără sortită pedepsei Divine. Orbiți de nedreptatea întruchipată de toți combatanții ne îndreptării, vom plăti poate nediscriminați la fel de mult toți.
  Pierzînd firul dreptății și adevărului și fără EL nu putem fi nepărăsiți în pedepse cumplite chiar. Auto distrugîndu-ne unii pe alții, toți necorespunzătorii din lumea asta dezbinată și mințită.

2896.Se face mișto și-i în bășcălie luată credința

  Va trece această perioadă de incertitudini vădită, cînd ne fiind corect simțit. EL și mai ales datorită nedreptății ce I se face LUI și nouă, mai în glumă mai în serios. Se face mișto și-i în bășcălie luată atitudinea corectă față de credință în general. Dar va trece cît de curînd, doar EL să hotărască acest prag, după care treaba va fi clară. Fermitatea și intransigența ce nu ne va mai permite luarea peste picior.
  Corecți cu toții ce vom da seama Cine E și de ce și ne vom comporta curînd cum trebuie. Nu că se va coborî armata din pod, dar totuși va fi o oarecare cumsecădenie și bun-simț vizavi de EL. Respectîndu-L cu adevărat cum n-o fost de foarte multă vreme pe Pămînt. Și aceasta se va afla în timp și cum ne va mai îndruma și EL.
  Că ne lipsește autoritatea Sa adevărată și îndrumările SALE încă ne știute. Ci doar închipuite după cîte auzite din sursele știute vechi și poate nu la fel de actuale.

2833.Aproximează demnitatea a fi oameni adevărați

  Că-s denumite casele domnului, acele construcții, cum or fi, dar acelea ce se țin în ele. Acțiuni, nu I se adresează LUI, ci nedreptății însăși ce I se face LUI și nouă. Și ne costă pe toți acei duși cu sorcova, de neputința de a fi cum trebuie în fața LUI. Și a noastră, unii neștiutori și aproximează demnitatea de a fi oameni cu adevărat.
  Că se vor schimba multe cînd va fi timpul, hotărît doar de EL, din CER, nu de pe Pămînt. De oamenii mai ales nedrepți și fără EL, neputincioșii părăsiți și cu nevoi plătitori pe Pămînt cît se află. Schimbare va fi și-n comportamentele tuturoara și nu numai, în bine și util. Pînă atunci să știți că EL E pretutindeni și ne observă de facem bine ori rău și ia notă. Nu ne putem ascunde de privirea SA, ne înregistrează orice gest și vorbă.
  Cu gîndurile, mai e de gîndit, încă să ne îndreptăm ce ne iese pe gură și faptele. Că-s o sumedenie și trebuiesc reconsiderate mereu cum trebuie, cu bun-simț doar.

2680.Ne dă ocazia să ne avîntăm, gustînd de fiecare

  Terorile îs de mai multe feluri, la fel de imorale și fără EL, ci supuse nedreptății. Ori cu temei religios netrebnic LUI și nouă, ori desfîului, doar închipuită ocazie. Că încă doar sporadic ici și colo au ocazia despuiații să-și arate nemernicia goală. Și EL ne dă ocazia să ne avîntăm și-n astfel de destrăbălări, gustînd de fiecare fel.
  Doar om fi cu minte trează în continuare să nu le mai năzuim, ci înfînarea. Din fragedă copilărie cum trebuie părinți responsabili și societate de asemenea. Cu capul pe umeri, conștientă doar de EL și moralitatea bună, dreaptă, omenia. De ne tăgăduit vreodată, cumsecade între oameni și-n dreptate bună cu încredere unii în alții. Niciun pas fără EL cunoscut măcar bine, de nu și respectîndu-L firesc.
  Ar fi de dorit, dar e greu în așa lume fără EL și de unul singur în societăți dezbinate. Dezinformate, unde mass media joacă rol de catalizator al răului și nefirescului uman.

2596.Uni-și revin uneori de strașnică ispravă

  E la modă nu numai la noi să fie omul un profitor nerușinat și se vede că-i o ultimă încercare. A nedreptății de a demonstra de ce-i în stare. Bineînțeles că nu de acuma-s astfel de inși în liberă trîndăveală. Cu toate că uni-s și uneori de strașnică ispravă, dar revin neputincioși. Și așa-i ținem minte și nu-i drept, dar societatea trebuie vaccinată din vreme și tot revaccinată mereu.
  Exces de istețime, om adevărat din timpurii porniri și tot degrabă nelucidă tărășenie. Golul împreună și curata ființă, o inexplicabilă închegare a existenței neîmplinite. Și totuși de întîlnit aidoma printre noi, ca noi și totuși vai de ei și noi că ne derutează viața. Așa-i de datoria noastră să ne tot dezmeticim din așa trăiri, aflîndu-L, cum putem ori nu, dar moralitatea măcar.
  Că de nu, vedem ce tot pățim, nedemne trăiri cu consecințe hîde, părăsiți. Singuri ori la grămadă, în nevoi, deznădejdii, suferințe și grăbite refugii în groapă. Că sîntem  încă inconștienți de toate cele, că nu-i scăpare nici acolo. Ci continuăm hăirupul și-s altele legile, mai acătării puse la punct, de aici nici nu ni le închipuim.

2479. Acuma, că nu ne lasă și să plece, e încercare

  Ne tot părăsește și amintiri de asemenea sînt cu duiumul, cînd plătim prin urîte și rele suferințe și dispariții. Nu le putem uita. Sîntem încă sub influența nedreptății și acuma, că nu ne lasă și să plece. Încercarea continuă, nu am restabilit rupta legătură și împăcarea-i departe dintre noi și EL. Oare cînd Doamne ne vom apropia să ne întindem mîinile în pace? Să nu mai plătim atîta, ci să fim fericiți și liberi la TINE.
  Aflăm și spiritualizarea prin viteza mare a materiei, o necunoscută? Toate răspunsurile doar EL le deține, dar nu merităm să le aflăm, nedrepți și fără EL în noi. Pînă atunci, cînd vom dobîndi o relație mai acătării cu EL, să fim receptivi la bine și util. Chiar și frumosul cît putem pricepe și să dăm din noi cei mai deosebit în ce credem. Și alții să afle cum trebuie, de ai reușit unde nu se știa de EL și noi.
  Că încercările-s numeroase și nu toate de înțeles ușor, important să fii tu însuși și în continuare, poate mai îmbogățit nițel mai bun. Că nebun îs după alții, destul de bine cunoscut și nu involuez ci din contra.

2408.Se va întoarce roata vieții, cînd EL va hotărî

  Că-n tirania actuală a nedreptății și spirituale, ni-i interzis a fi spre realitatea SA. Ce ei n-o știu, n-o acceptă, că le dă închipuita religie peste cap și ce se fac? Mor de necaz și interesele cine le mai rezolvă? Aiuriți din cauza cărora părăsiți multă lume plăteșțe, inclusiv ei, unii inconștienți. Se va întoarce roata lumii, cînd EL va hotărî și cum.
  Mizerabila condiție umană e în tabăra nedreptății, ce i se face omului și LUI. Cu așa tărășenii necredincioase LUI și așa fărădelege și înrăire nepăsătoare între oameni. Înstrăinați de creația Divină, prin cîte minciuni ordinare, ce îndepărtează oamenii de EL. Și drept consecință viața le devine insuportabilă, părăsiți de EL și-n necazuri multe.
  Înstrăinarea continuă și în plan științific, mințind lumea că omul e din maimuțe. Și astfel unii chiar se comportă liberi în animalitate ce și-o cred posibilă. Și nu-i, că deviații de la normalitate au fost mereu, dar trebuiesc tratate că medicina e tot mai performantă. Îs încercări la care ne supune EL și să le trecem cu bine, nu să ne înglodăm în neputințe de plătit, urîțînd lumea.

2371.Înfricoșați să dea piept cu nedreptatea, muncesc

  Să nu ne ferim a trăi cum ne vine, cu bun-simț și bine între oameni. Și cu EL știindu-L bine, ne căzînd în plasa nedreptății lumii fără EL. Că unii înfricoșați de a da piept cu nedreptatea lumii, se refugiază în muncă. Preocuparea de zi cu zi, îi izolează de societate, nu vor să știe de nimica. Ci doar de ocupația lor, ce li se pare insula de ne atins, de ceilalți. Salvarea de societatea nedreaptă, îi sperie, viața li se pare de ne înțeles, fără munca lor.
 Uneori nici de EL nu prea știu, înstrăinați rupți de o realitate, ce o refuză. Și lipsa unei educații adevărate, îi lasă fără elementarele, cunoștințe de conviețuire. În familie și societate, trebuiesc recuperați, ori învățați, doar de vor să fie oameni. Cu adevărat responsabili, știindu-L corect, fără să-i mai pese de nedreptatea societății. De se încumetă ar fi bine pentru toți.
  De viață nu vor scăpa și de se consideră așa de nepotriviți cu viața dată. Să-I ceară ajutorul sincer, și-L vor afla cum  trebuie, pregătindu-se de existență. Cum nu au fost poate niciodată, dar să nu-L mai uite și cu bine între oameni. Teama s-o învingă prin morala ce te întărește, în conviețuire adevărată demnă.

2274.Nu fățiș, ci cooperează luînd din speranță

  Lucru curios și nu de acuma ci de mai multă vreme văd, că cei de treabă nu se împotrivesc. Fărădelegii, minciunii, nedreptății, ci conlucrează oarecum distanți. Dar nu se codesc fățiș, mai și cooperează stricînd  din speranța de mai bine. Că ei sînt sîmburele de seriozitate în muncă și prin ea și adevăr și dreptate. E un lanț de legături ce ne apropie de îndreptarea firească începînd cu moderații.
  Dar e nevoie de curaj neîngrădit, și cei cumsecade nu-s cu așa ceva. Împacă și alba și neagra, și nu-i adevărat și nu poți amesteca răul cu binele. Ci-i de pus piciorul în prag, pentru limpezirea apelor și căutarea făgașului corect, promisiunea de mai bine. Și căutarea SA și ținerea de dreptatea, ce-i lipsă și înfăptuirea ei fără întîrziere.
  Că nu-i ușor lucru se știe, dar trebuie ceea ce ne cere EL de SUS, că altă cale nu-i. Și de ne mai învîrtim în jurul cozii, c-o fi c-o păți, o putem încurca cu EL, că se satură de amînările noastre lașe. Și vom cunoaște iar necazul și nevoia, urgia și suferința. Desnădejdia și lipsa de perspectivă bună, ci tot înspre moarte și nepriceperea vieții mereu.

2206.Minuni ce unii le văd, alții nu

  Că EL mai face minuni, ca să nu pierdem contactul cu spiritualitatea SA, chiar de nu-i percepută așa. Din vina nedreptății făcute LUI și nouă. Minuni ce unii le văd, alții nu.
   Și alții își doresc să-L știe aproape de ei, dar nu știu ce să facă să și-L apropie. EL e în preajma noastră mereu, receptiv și la cel mai firav moment de chemare. Dar să fie făcut cum trebuie de cine trebuie, adică, la nevoie direct și sincer de cel în nevoi. Fără intermediari, decît cei direct interesați, apropiații, familia, numai așa.
  Și cu răbdarea cuvenită, să fim încrezători mereu, că ne va ajuta, vom simți aceasta. Să-I mulțumim și să avem încredere în EL mereu cît vom mai fi. Și de se poate, să-L căutăm și cînd nu avem nevoie neapărată de EL. Atunci e și cel mai bine, dezinteresați, vom fi primiți și vom ști, doar cu răbdare.
   Nedrepții așa-s unii de înstrăinați de EL și-i încearcă, simțind că vor de la ei ceva. Dar în nedreptatea lor ordinară, orbiți de fărădelegea ce I-o încalcă, nu-L vor găsi. Decît rarități care știu cu răbdare să fie cum trebuie înaintea LUI.

1646.Victoria asupra nedreptății și falselor LUI înlocuiri

   Creditul nedreptății și a falselor LUI înlocuiri, va descrește, încrederea fiindu-le consumată. De neîncrederea în ce e neadevărat. Și a SA adeverire ne va cuprinde biruitoare mereu înainte. Contînd doar victoria asupra nedreptății și falselor LUI înlocuiri și doar EL fiind cu noi alăturea.
   Dreptatea LUI va fi cunoscută cu adevărat în lumea oamenilor și vindecați de minciună. Altă viață vom afla în sfîrșit, cum ni-i programarea de SUS și încă necunoscută. Că mai e pînă departe, încă nu sîntem îndreptați și nici nu-L știm. Doar sperăm în ceea ce EL, va hotări cînd va fi vremea aceea.
   Dezordinea ce ne paște, ca o părăsire și o pedeapsă, se va opri doar prin dreptatea SA, ce-o vom cunoaște. Îndreptîndu-ne definitiv înspre ce ne trebuie și încă nu știm.
    EL ne așteaptă cu orice inițiativă ce-L vizează, bună ori rea, ne va întîmpina cu un răspuns, dar să avem tăria și răbdarea necesară. Nu-i sîntem indiferenți dar să fim sinceri și curajoși cu demnitate să ne prezentăm în fața SA.
    Gîndirea omenească e desăvîrșită în raport cu ea însuși, dar cînd e de confruntat cu CER-ul, pică. Că-i din EL și nu-L putem cuprinde și nici anticipa, EL pe noi da. Și de regulă, nu-I pasă de îngînfați și nu se uită la deștepții ce-o fac pe deștepții. Nu dă doi bani pe ei, îi ignoră cu desăvîrșire, de cînd e lumea și-n continuare.
    În schimb pe cei ce-i alege îi înalță de nu mai pot fi ajunși de gîndirea noastră limitată. Ferindu-i de nepotriviri lumești și apărîndu-i și mai și ca de obicei pe fiecare.
   Cu toată complexitatea umană, de ne imaginat, doar EL ne poate cuprinde în multitudinea cît de diversă ar fi al gîndirii și a comportărilor omenești. EL e singurul ce ne știe de la facere și cunoscîndu-ne așa de bine, ne va îndruma cel mai bine, chiar de noi nu știm ce e cu noi încă.