3382.Că ne învățăm a suferi, complăcîndu-ne necazurilor

  Să nu-I greșim prostește, zicîndu-ne că nu ni-i frică de moarte și de suferițe. Dorindu-le a le îndura, ne dedicăm împotrivirii cu orice chip, noi  ce sîntem dați a fi. LUI și vom fi marcați de nevoi și nu știm ce riscăm noi și ai noștri, viteji fără minte! Curaj, curaj dar nu nebunie, ponderare și potolire ni se tot cere, cumsecădenia înainte de toate cele între oameni de omenie.
  Căutînd îndreptare, dreptatea de adus între oameni cît mai ne mințită,  ci adevărată, fermă și clară. Că știe ea în continuare să se facă ascultată, cum nu-i acuma în așa lume nedreaptă. Iar despre noi, ne sînt date încercări și încercări, chiar și prin necazuri de tot felul. Și de nu le pricepem, ne oțătîm că mai vrem suferință, că nu ne ajunge, provocîndu-L nedrepți fără minte.
  Că ne învățăm a suferi, complăcîndu-ne necazurilor, în loc de îndreptare. Neisprăviți, pînă cînd îL tot nesocotim pe Dumnezeu?!

2479. Acuma, că nu ne lasă și să plece, e încercare

  Ne tot părăsește și amintiri de asemenea sînt cu duiumul, cînd plătim prin urîte și rele suferințe și dispariții. Nu le putem uita. Sîntem încă sub influența nedreptății și acuma, că nu ne lasă și să plece. Încercarea continuă, nu am restabilit rupta legătură și împăcarea-i departe dintre noi și EL. Oare cînd Doamne ne vom apropia să ne întindem mîinile în pace? Să nu mai plătim atîta, ci să fim fericiți și liberi la TINE.
  Aflăm și spiritualizarea prin viteza mare a materiei, o necunoscută? Toate răspunsurile doar EL le deține, dar nu merităm să le aflăm, nedrepți și fără EL în noi. Pînă atunci, cînd vom dobîndi o relație mai acătării cu EL, să fim receptivi la bine și util. Chiar și frumosul cît putem pricepe și să dăm din noi cei mai deosebit în ce credem. Și alții să afle cum trebuie, de ai reușit unde nu se știa de EL și noi.
  Că încercările-s numeroase și nu toate de înțeles ușor, important să fii tu însuși și în continuare, poate mai îmbogățit nițel mai bun. Că nebun îs după alții, destul de bine cunoscut și nu involuez ci din contra.

1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.

1658.Ne-o instruit și să-L luăm în seamă, că-i bai

   Nu sîntem străini și călători pe Pămîntul SĂU și al nostru, casa noastră, ce ne-o dat-o în grijă. Ci să ne implicăm să fim cum trebuie pentru a nu fi doar turiști. Și mai rău, nedrepți doar, greșindu-I, în suferințe, părăsiți și degrabă părăsind lumea. Ne înțelegînd nimic din viață, că-i de lucru pe aicea, dar cum trebuie, nu aiurea, c-o ratăm.
   Nu să ne facem că lucrăm, ci să ne implicăm corect în viață, cunoscînd ce trebuie. Că EL ne-o instruit chiar pe aicea și să-L luăm în seamă, că-i bai mare de nu. Greu ușor să ne învățăm a fi normali în viață, simplă necomplicată de nedreptate și înrăire. Îndreptați cu bun-simț și bine, aflîndu-L simplu și corect.
   EL ne-o dat viața și nu ne-o întrebat de primim să trăim pe Pămîntul SĂU. Dar tare ne place, dar încă nu știm cum trebuie să fim. Să dăruim și noi celor ce doresc ca și noi, cînd au nevoie și să nu știe decît EL, noi și nevoiașul. De asemenea să ocolim a fi văzuți cînd ne rugăm, cînd îI mulțumim. În general cînd avem o legătură cu EL, doar noi cu EL, în intimitatea noastră sinceră, departe de ceilalți.
    Se zice teoretic că cele zece porunci din VT(Vechiul Testament) îs valabile și celorlante credințe, ce-și au obîrșia și din acestea : Să nu ai alți Dumnezei în afară de MINE. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sînt în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele LUI. Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu poftești casa, nevasta, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
   E decalogul primit pe muntele Horeb de Moise, direct de la Dumnezeu. Și acum 77 de ani în țara noastră, la o diferență așa mare în timp, tot niște oameni au primit tot de EL îndrumări de urmat pentru oameni. Și cum decalogul e încă urmat, cele cerute de EL pe aicea nu-s urmate de nimeni. Parcă o vorbit în vînt și de asta-s părăsirile și necazurile de tot felul. Pînă cînd nedrepților?

1629.Demni și corecți în fața LUI și a noastră

   Cum am vorbit (în postarea 1628....) despre îndreptarea în urma unor suferințe cînd sîntem părăsiți de EL. Tot așa e valabilă pentru orice necaz ori greutate, temere ce-o avem. Doar să dorim din tot sufletul sinceri să dăm de EL, că ne așteaptă, doar să-I dovedim. Că sîntem demni și corecți în fața SA și a noastră în îndreptarea cerută de EL, de la noi.
   Să fiu drept în fața voastră, eu am fost în atenția SA, doar atunci cînd fiind în preajma unui suferind apropiat, I-am cerut ajutor, cred mai cu aplomb. Într-o situație limită și m-o ajutat, ajutîndu-l pe respectivul, atunci. Și după peste un an mi-o dat ocazia să-L cunosc, fiind în vizită la mine o entitate supremă, de nedescris.
   Schimbîndu-mă chiar de după aceea și încă mă îndrept și acuma, că nu mi-i simplu. Mai am restanțe ce le simt și nu mă voi lăsa de căruță, pînă nu voi fi cum vrea și vreau. Că în timp am cunoscut și mai bune prioade în relația cu EL și mai dificile. Nu-L pricepem și nici nu merităm, ce am dori și de altele ni se dezleagă dărnicia SA, asupră-mi.
    Deci o continuă cunoaștere, care încă nu pot trage linie și nici nu cred că voi putea. Poate altul mai ceva, cînd va vrea doar EL, ori voi vedea ce-mi va da EL ocazia.
   Se zice de nedrepți că nu-ți bagă-n traistă, neputințe de neisprăviți. Te fericește cu ce nu te aștepți, mai mult decît îți închipui. Dar nici tu să nu stai ca la pomană, ci să fii activ în direcția dorită, c-o împlinești, mai altfel cu bucurie.  Mirare și întărirea credinței în EL, poate uneori după o nemulțumire.
   Mereu e nevoie să ne îmbunătățim calitățile umane între oameni, în sinea noastră și în fața SA. De fapt mereu sîntem cu EL și-L simțim după un timp și de nu îI ceri părerea, ce nu rămîne fără răspuns. Tot așa de meriți. Deci să căutăm să fim merituoși în fața SA și a celorlanți și a noastră însăși.

1567.Care poate s-ar îndrepta fără ei

   Să fim scoși din minți, că vrea să ne piardă, Dumnezeu pe cei nedrepți în fața SA și a lumii. Nu pe toți, pe cei ce merită acest tratament extrem, pe restu-i părăsește doar. Și urmările-s nevoile ce te vor domina în suferințe și nu numai. Iar pe cei mai puțin vinovați îi va atenționa și pune-n fața unor tragedii pentru a se astîmpăra.
   Nedrepții SĂI și ai noștri, nu vor să-L ia în considerare defel că ar fi fost acum 77 de ani pe aicea. Și ne-o atenționat, destul de aspru și cu urmări și mai și, dar uitate din rea-voință. Sînt cîte închipuiri vechi, ce-s reluate în locul amintirilor recente chiar de pe la noi cu EL. Nedrepți, nedrepți și iar nedrepți cît vrei și nu vrei, că-s peste tot și înrăiesc lumea, care poate s-ar îndrepta fără ei.
   În fața SA, să ne simțim singuri și așa sîntem, sinceri, doar noi, cu felul nostru de a fi. Cum o fi, dar ne știe EL ce plătim și se cade să fim noi înșine, nu să copiem pe alții ce-s străini de noi. Fiecare în dreptul său să-I dea socoteală de faptele sale și de credința sa.
   Totalitarismul dintotdeauna a vrut și făcut ce dorea, mințind masele în privința SA. Ca și acuma în lume nu-I cunoscut EL mai defel. Lipsindu-ne Baza SA nu avem principiile de bază vieții și-I greșim. Și plătim cu toți pentru cîțiva netrebnici ce ne ignoră dorițele noastre și ale LUI.
   Lumea-i prea complexă și nu poate fi cuprinsă într-un sistem de valori oricît de măreț ar fi. De la plus la minus, cu căderi și măriri, într-un ansamblu foarte amestecat. Și nedrept acuma și mai tare încîlcit cu neputință de categorisit de pe Pămînt. Doar El ne știe și notează exact, și la fel ne și dă posibilități de existență după merite.
   Dîndu-ne soare și ploi și peste drepți și peste nedrepți, ni se pare nouă. Dar EL știe meritele fiecăruia și consecințele ni le tragem fiecare în dreptul nostru. După cum dorește doar EL și noi în neștire existăm, mai mult ori mai puțin cumințiți.