4226..Conform.

  Un eveniment crucial la vreme, ce ne va marca viața normală, dată așa să o ducem împreună cu-n partener de sex opus. Celelalte încercări îs doar amăgiri de cînd lumea și de evitat de vrem să-I fim în față cum trebuie și să o mai ducem. Că de nu supărîndu-L plătim într-un fel ori altul cînd va fi scadența în părăsire găsindu-ne leacul fără leac, urmînd inevitabilul, deocamdată, moartea.
  Deci două ipostaze, unul de constituire și dezvoltare a normalului uman dat pe Pămînt dintotdeauna și acătării de urmat. Că altfel e bai mare și fără putință de evitat consecințele aprige ale pedepselor CER-ești în părăsire cînd ne aflăm din vina noastră. Ne strunită, ne educată din vreme cum se cere mereu a fi oameni nu alte tărășenii de nimica, ci așa la nimereală, înscenări fudule în prostie.
  Și scadența, pînă una-alta, în loc să ne prindă pregătiți din vreme cum iarăși trebuie a-I fi conform datului atîta încă de ignorat.

2775.Simplă și folositoare tuturora, la îndemînă

  Pregătiți de viață să fim a o avea normală, firească dusă fără excese și înflorituri. Ci simplă și folositoare tuturora, la îndemîna fiecăruia cum poate și dorește. Ca-n natură, cum ne-o dat de SUS, să-I fim între noi cumsecade și-n bine conlucrînd. De rele și urîte apucături să uităm, pînă a nu-L exaspera pe EL. Și să avem ce trage, necazuri și nevoi în neștire, pentru îndreptarea dorită SUS.
  Că ni-i viața bine zăgăzuită în coordonatele binelui, utilului și frumosului uman. Nu al dezordinii și maimuțărelii, străine de noi și EL, opuse legilor date demult nouă. De EL, să ni le întipărim în noi pentru totdeauna, respectate și îndrumînd și urmații. Cu strașnice îndemnuri, că-i viața destul de problematică de nu sîntem atenți. Și cu mintea trează, mereu demni și corecți ca oameni cu frică de EL.
  Întortochiată-i viața, dar sîntem din naștere constrînși de dreptate, bine și bun-simț. În cooperare cu părinții și societatea bună, să ne formăm ca oameni adevărați. Ce nu-I greșesc calea, ca acuma în așa nedreptate hîdă de sîntem și neputincioși. Cam cu toții de multișoară vreme, nerespectîndu-L mai defel și nici pe noi înșine.

2364.Nu știm din ce cauză suferă respectivii

  Mila e normală, firească chiar EL ne îndrumă, ne înlesnește ajutînd nevoiașii. Părăsiții, pedepsiții, pe merit, ori că noi nu știm, asta-i cea mai plauzibilă treabă. Nu știm din ce cauză suferă respectivii, de cele mai multe ori, dar uneori cam știm. Și ne zgîrmă limba și zicem și verzi și uscate, numai EL știind adevărul. Dar se poate să ne implicăm unde nu ne fierbe oala, adică considerăm.
  Că cei demni de milă sînt nevinovați, e treaba doar a LUI și numai a LUI, noi tăcere. Cel mult, da cel mult îI cerem ajutorul, că nu ne putem implica suficient în ajutorarea nevoiașilor. Atîta și nimica mai mult, că-L nesocotim și cine sîmtem noi? Și EL decide de ne ajută, să-i ajutăm pe cei în nevoi, ori ba și ulterior ori atunci aflăm.
  Că ne depășește implicarea și ce-i de făcut ori cîte și mai cîte toate omenești. Că unele religii caută să rezolve, se poate dar tot cu acordul SĂU și numai aL SĂU. Altfel nu-i posibil, cine zice altfel minte de îngheață apa la ecuator la nivelul mării. Că minciuna încă ne încurcă tare în relațiile cu EL e firesc, EL încă dă voie.

2019.Nici ție morala nu-ți dă brînci de pe scara vieții

   Ca să înduri nenorociri într-o viață imorală, ce multora li se par normale. Și firescul mîrșav, șmecher, trîntor parvenit pe spatele altora. Și văzînd să nu te sinchisești, e greu și grav, nici ție morala nu-ți dă brînci de pe scara vieții. Cu toate că simți nerozia și știi că nu-i bine în lume și totuși nu lupți? E mai ușor să vezi și să taci, poate alții se vor burzului și se va îndrepta situația. E foarte greu cu burzuluiala, de nu ești om hotărît și ferm și un pic cam nebun.
   Că-ți trebuie curaj berechet și să știi ce vrei, că la o adică, să nu încurci borcanele. Avîntat și fără o claritate a ce va fi în continuare, de fapt, de ai credință și sprijin. De SUS, vei ști mereu ce ai de făcut și doar să nu te împiedici tu cine știe cum.
   Că unii ce se cred buricul pămîntului și nu-s, mereu vor găsi piedici pentru destoinici. Și tot la fel dar nedrept, îi vor susține necondiționat pe mișei și leneși. Așa-i lumea croită și să nu fim ca ea de nedreptă și imorală, ci să o rupem cum putem cu astfel de societate. Nu luîndu-ne lumea în cap, ci izolîndu-ne și fiind oricînd pe poziții adevărate, la o adică.

1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.