1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.

1614.O viziune despre poporul rus și condițiile sale

   Lipsurile cu care te înveți în timp și ți se par normale, te limitezi și trăiești cu ele. În timp e de dorit în educație odraslele să fie obișnuite cu lecția sărăciei bine cunoscută. Pentru ca-n timp aceast flagel al vremurilor nedrepte să dispară. Și să fim toți egali în fața SA, cunoscîndu-ne în bine cum e firesc fiecare fără rezerve.
   Mi s-o transmis o viziune despre poporul rus și condițiile sale. Astfel și acuma după dispariația URSS-ului, încă-s urmele atrocităților la care au fost supuși ei. Și nu numai, ci și popoarele cucerite în timp. Atrocități, nedreptăți strigătoare la CER, a căror urme-s vizibile și azi la periferia societății lor. Încă ne vindecată de rele și urîte practici, la care conducătorii lor nedepți și fără EL, încă-i supun.
   Se impune și la ei îndreptarea cerută de EL, la noi acum 77 de ani, moralizarea. Facerea binelui și să-L știm bine, simplu și la obiect, fără înflorituri ce te îndepărtează de EL și ce ne dorește. Și la ei azi e nedreptatea-n floare și de EL nu se știe corect, ferm și clar.
   Deoarece au fost în  cadrul imperiului, unelte, au urme de purtări din ținuturi și de la noi. Sînt inși, ruși adevărați care știu și acuma după atîta amar de ani încă românește, crîmpeie de discuții.
   Au de suportat mai aprige părăsiri, ca la noi, și suferințe pe măsură, că-s departe încă de ce vrea EL. Mi s-o transmis chinuitoare reglări în dispute curente, ce nu-s de întîlnit peste tot. Ci doar la ei, mai accentuate părăsirile și suferințele pe măsură, ca-n vestul sălbatic. Dar acum doar la răsărit de noi.
   Mi-s în față încă imaginile cadavrelor nenumărate ce încă zac aruncate și acuma în vederea distrugerii ne finalizată. Dezolante stagii ale urîtului și răului în expansiune, ce de dorești le vezi încă.
   Îs în derivă și de nu-L caută devreme și să se îndrepte cît pot și cum pot, înspre bine doar. E și mai anevoie existența încă a lor și acuma în sec. XXI. Parcă nu-s, ci în urmă cu multă vreme, doar tehnologia ici și colo de ultimă oră te face să-ți dai seama de prezent.