4134...Nu știm mai nimica de cînd lumea.

  Dar ce te faci de-ți au necazuri cu sănătatea, apropiații și mai ales copii tăi, ehei! aici e aici. Te afli tu și acei ce conduc, formează familia și mai sînt și tare din urmă uneori, dar e bine să-ți revizuiești de urgență. Atitudinea față de viața între oameni, tu însuți, nu-i vedea pe alții, poate tu ești vina! e de gîndit profund și de te îndreptat.
  Căutîndu-ți modificarea existenței în mod radical, drept și moralizat oriunde te afli, nu exagerînd față de ce erai nu de mult. Dar nici o mămăligă de om fără voință, ci-n virtutea cerințelor SALE, cată-ți calea tu și după ce-o dobîndești aflîndu-ți locul în lume. Nu te mai opri că nu ți s-o gătit ața, mai bine exiști activ cît e nevoie, tu vei afla cu vremea în bine doar fiind continuu.
  Răspundem de urmașii noștri și ei de noi cît trăim, indiferent de toate cele ce ni se par doar și nu știm mai nimica de cînd lumea.

4121...Nu vrea să se mai implice, oare?

  E tare dificil a-L pricepe, E mai degrabă pus să ne puie la punct, în părăsiri. Și urmate de necazuri, decît să ne îndrumeze mai insistent cum considerăm noi că-i firesc. Asta e nu sîntem pe aceiași lungime de undă cu EL și nu-L știm, nici nu vrea să-L știm. Ascuns, numai pe a LUI într-ale LUI oarecum de cînd E și noi așa de curînd răsăriți îI creem inconveniente.
  Dar nu le putem ghici, ci dorim certitudini, legi clare, ferme și îndrumări pe măsură. Că-n CER și asta-i grav o pătruns nelegiuirea oamenilor și EL dorește tot noi vinovații de așa înstrăinări. Să-I facem curat întîi pe Pămînt, sub inițiativa noastră, dar eu consider fără sprijinul SĂU. Nu vom reuși mai nimica de capul nostru în spiritualitate, se și vede de ce sîntem în stare.
  Neghiobii ce-s în fața SA sub plată de cînd lumea și atîta, nu vrea să se mai implice, oare?

3912...În lesnicioasa nelegiuire

  EL ne tot dă  atenționări, scuturături, necazuri mari și mici, doar om pricepe calea. Că ni-i greșit drumul chemării SALE, ecoul necuviinței între oameni și ecoul neputinței. De a-I fi îndreptați în credința care I-o datorăm, și nu ne învrednicim defel. Încăpăținați în religiile fudule ale prostiei fără de EL și-n fărădelegea, ce-o tot plătim.
  Inconștiența-i uriașă, nu-i vedem sensul SĂU Unic cu noi împreună nici în ruptul capului. Suferim, ne zbatem a pricepe tot ce ni se petrece, simțim cumva că nu-I sîntem în regulă. Dar nu luăm taurul de coarne, crezînd prea lesne că-i șut, ciut și nu-i. Dar nu-L probăm măcar cu atenția începătorului nedumerit de EL și noi, ci-i dăm înainte cu tupeu.
  Supărîndu-L și mai și văzînd atîta neputință în aflarea căi bune, ci tot pe alăturea în lesnicioasa nelegiuire.

3857...Omenia refăcută ca în ultimă instanță

  Sînt vremi în viață cînd ne sînt încurcate socotelile vieții de cîte necazuri prezumtive. Ne lamentăm și-n fața SA, ca ultim liman de salvare și găsim scăparea nesperată. Că minte nici atunci nici după nu avem, să ne încredem cu toată tăria doar în EL. Și așa să rămînem cît vom exista, pentru a ne fi bine nouă și alor noștri mereu cît sîntem vii mulțumiți de existență.
   Ne scapă, ne bucurăm și-L uităm în urmă, noi cu ale noastre tot înainte îi dăm. Nepăsători de EL și noi neîndreptați o tot hălăduim viața, încercarea aceea anumea dată. De SUS să ne dezmeticească măcar o țîră, atît o și fost și o trecut neobservată mult timp. Pînă la o nouă aducere aminte cînd de data asta-i mai cu lapte și reușim.
  Să-nnodăm uitatele porniri cu actualele și să ne îmbunătățim și-ntre oameni și cu EL acătării. E ceva omenia refăcută ca în ultimă instanță și tot e ceva de urmat cu bine pentru bine.

3806...Și nu-i cunoaștere

  Da așa se petrece mereu cînd e să avem necazuri pe nepregătite, ca-n timpul lui Noe. Amintirea, atenționarea livrată omenirii, să bage la cap, dar de unde, vorba aceia. De unde nu-i minte nici EL ar trebui să nu ceară, dar totuși cere să ne învățăm minte. Că ne fiind cum trebuie între oameni ca și acuma și fără Dumnezeu, ca și acuma.
  Oricînd se poate dezlega prăpădul, de orice fel, în istorie mereu pățite. Și orice pățit se zice, degeaba, bagă la cap, e priceput, teoretic, în practică e dus cu sorcova. Și totuși cu astfel de omenire tot vrea EL să edifice programul SĂU în continuare. Cînd va fi să fie data ceea consemnată-n CER și de care noi așa fuduli de urechi.
  Și de celelalte simțuri în așa adormire, pagubă în ciuperci ziceți și nu-i cunoaștere.

3788... Evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri

  Uni-și, dar puțini, își dau seama că singuri în necazuri și le accentuează și mai și. Și asta nu de acuma ci de cînd e lumea oamenilor cu conștiința întreagă, demni putînd fi. Dar nu și reușesc a fi, ci delăsători și imorali, nedrepți și cel mai grav. Fără Dumnezeul Cel Adevărat, ci și mai grav cu cîte închipuiri și minciuni în față. Ignorîndu-L cu foarte mare ușurință, ca și cînd n-am avea minte singuri, ci impusă.
  Și nu-i adevărat, fiecare-i capabil să judece singur pentru el și familia sa. Ce-i mai bine și i se cuvine pe merit, aici e aici, să ne și merităm binele primit. Că de nu, nu și avem parte numai de necazuri, suferințe și moarte, de nu gîndim corect. Corect în dreptul nostru fiecare cu EL mereu cu respectul cuveni și nu e încă cazul.
  În lumea actuală E denigrat în fel și chip, evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri.

3776..Afli îmbunătățiri ale vieții tale

  Bine înțeles nedrepții, religionari și cei ce-i urmează se îmbată cu apă chioară. Zicîndu-și că oricine-i în părăsire și necazuri în astă lume indiferent ce-ar face. Netrebnicii și vorbe de clacă în nelegiuirea lumii la modă strîmbă de veacuri. Ce nu poate și nu vrea să ție cont de EL și ceea ce ni se tot cere de SUS. Și nu-i chip de așa cale rea și neroadă, supusă nedreptăților în fața SA și-ntre oameni.
  Chiar de-s așa multe religii, degeaba-s în derivă toate pe apa sîmbetii la vale. Înspre neant și ratarea vieții omenirii necorespunzător dirijate, ci-nspre ce nu vrea EL. Și lumea LUI, dar deocamdată nu-i timpul acela al aflărilor demne și fărădelegea-i tare și mare încă. Sigur în traistă nu li se vîră decît necazuri, de-ar fi cum trebuie ar mai găsi și ce trebuie.
  Și chiar cînd nici nu gîndești afli îmbunătățiri ale vieții tale și a celorlalți cu tine.

3304 De la rangul de omenie în dezvoltare, nu-n descompunere ca acuma dezorientată

  Cînd vine vremea părăsirilor urmată de necazuri ce imprimă omenirii instrucția. Manevrabilitatea, conducere indiferent de voința fiecăruia, la grămadă nevoile. Ne-ncing în circul deșertăciunilor, acolo marionete, executanți de executat și alte. Netrebnicii, de nu ne vedem de calea trebuincioasă, dată s-o urmăm și-n timp evoluînd. Cum ne-o venit la socoteală, nevolnic mai ales, că-n teorie tari.
  Cu practica-i mai dificil și delăsători, nu ne urmăm îndreptarele știute, ci imoralitatea, nelegiuirile. Nu toți, dar destui, de strică ordinea bună în dezordine și răutăți, șmecherii și alte tărășenii. De te apucă amețeala cîtă lipsă de respect față de om și omenie e în unii. Că-n schimb bunii ce se mai află printre noi temerari și naivi, nu-ndrăznesc să îndrepteze decît cu mare încetineală.
  E chezașă-n rele urîta viață ce-o aflăm ne pricepîndu-ne de nici un fel, în așa lumesc decăzut. De la rangul de omenire în dezvoltare, nu-n descompunere ca acuma dezorientată.

3059.Nu mai este, ci sporadic ici și colo prin lume

  Adevărat, nedrepții au necazuri ce nu le înțeleg, neîmpliniri și alte greutăți în viață. Și nu-i pricep pe acei mai deosebiți, potoliți, împăcați cu ei însăși, ce au calea lor. Mai altfel și mulțumiți oarecum trec prin viață, neatinși de nevoile ce le percep ăștialalți. De asta și sînt semne de întrebare la care oamenii obișnuiți nu găsesc răspuns. Ei cu de toate felurile de opreliști trăiesc și alții-s feriți, de ce?
  EL ne cere concomitent cu potolirea în viață și cunoașterea LUI, de-i posibil. E totuși de remarcat ceva, doar de cca. un veac EL ne cere să-L știm bine. Cu adevărat Cine E și să ne debarasăm de cîte altele ce nu-L cuprind cu adevărat. Pînă atunci ne era permis și încă este permis acelora doar învechiți în necunoașterea SA autentică.
  Și-n vechimea erelor de mult trecute EL la fel de strașnic cerea supunere poporului SĂU. De atunci, ce azi nu mai este, la nivel de nație, ci așa sporadic ici și colo prin lume împrăștiați. Unii și alții ce-L știu cu bine, căutîndu-I calea corectă, într-o conlucrare cu EL oarecum, cred.

2987.Atunci chiar e de pornit schimbarea bună imediat

  Nu ne dorim chiar și cei mai nedrepți dintre noi, cred vremuri aprige, de necazuri și nevoi nemăsurate. Urgii ce-n timp ne-o tot încercat și se mai petrec și azi pe ici pe colo, să nu-L pierdem din vedere. De tot și să ne revenim a fi cum trebuie, cerîndu-ne, îndreptarea între oameni și măcar să-L știm corect Cine E. Că vedem ce se petrece acolo în nevoi societatea respectivă încleștată de pedeapsă.
  Nu le reamintesc că le știți și voi, mereu prin mass media apar astfel de știri urîte. Îs căutate cu lumînarea, într-adevăr ne interesează dezastrul, dar să nu-l trăim noi, ci alții. De se poate e perfect, nedrepții ne jucăm cu propria viață, că toate-s cîte le vedem. Bune ori rele mai ales, pentru învățătură de minte, să ne vedem de cumințenie și aflarea LUI corectă.
  Că vedem ce pățesc unii și alții, cărora le-o venit timpul, ce numai SUS e știut. Noi doar îl constatăm nedumeriți, dar prin minte nu ne trece, îndreptarea de pus în planul fiecăruia. Cum consideră dar să nu se lase pe tînjală mult, că-L exasperăm și ne atenționează. Atunci chiar e de pornit a ne schimba drastic și imediat, în bine că-i de rău.

2862.Mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți

  Ce bună-i ținerea de gură, să nu ne ia gura pe dinainte, că-i bai și de reușim sîntem buni. Că multe necazuri și vorba lungă sărăcie preconizează și nu numai. Că-i greu a tăcea, cănd te mănîncă limba și mai ales cînd nimic nu ai să spui. Ci lălăială în toată regula, fără fond și logică, irosire de timp și energie. Sînt și exepții, sigur și mai rare, ce confirmă tăcerea, liniștea, pacea.
  De asemenea trupul, ființa ni-i corespunzătoare cînd ochii ne sînt curați. Limpezi, luminați ca și restul nostru intim și către ceilalți îndreptat, fără ascunzișuri. Fără taine de ne înțeles, de asta e bine mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți. Să ne privim în ochi direct ca-ntr-o conversație liber consimțită a privirilor ce spun multe. Și ne grăite vorbe ne destăinuie vederea omului, de-i lăsată ne obturată.
  De cîte opreliști neroade, mode tîmpe adoptate rapid de proști și înrăiții omenirii. Fuduli, că altfel nu-s împliniți, dîndu-și întregul lor aport neînțelesei conviețuiri.

 

2816.Unora fără importanța ce tu o afli pentru înnoiri

  Ne dorim să avem mereu unde ne încărca bateriile, consumate, după timp de muncă. De îndoieli și căutări, de nereușite și necazuri, suferințe, chiar deznădejdii. Și poate și cumplite căderi, ori realizări deosebite, împliniri ce necesită realimentări. De la izvorul pornirilor ce ne iar cuprindă dezinteresate și mereu curate, îmbietor de limpezi. Neprihănite și sfioase simțăminte ca nicăieri altundeva.
  Deci nevoia de relaxare, de schimbare a unui fel de a fi rigid, tensionat. Bineînțeles dorit, căutat să ne realizăm, să perseverăm a învăța și continua desăvîrșiri. Înnoiri căutate, răscolitoare și absolute aflări ce te mulțumesc, dar te și sfîrșesc, la un timp. Te consumă, te afli cumva fără energie suficientă la un moment dat, ca să mai continui, cu dăruire și chibzuință echilibrat, ferm și la timp.
  Un mediu îmbietor, cunoscut, refugiu în liniște și obișnuită aflare de mereu noi bucurii. Simple, naturale, firescul ce ne încîntă mereu, bucurii mărunte, mute ce se tot dezvăluie. Unora fără importanța ce tu o afli, liniștit și capabil de alte porniri.

2800.În viața noastră și a familiei ce ne pot termina

   Ne ducem viața, cînd încălcăm chiar și fără voie regulile SALE, cu necazuri și lipsuri. De la cele mai mici, pînă la dezastre în viața noastră și a familiei, ce ne pot termina. Irosindu-ne existența, ratîndu-ne viața și-n dreptul SĂU e nemulțumit de noi. Că nu-L știm bine și nici nu sîntem între oameni cum trebuie, buni, omenoși, moralizați mereu oriunde.
  Că altele-s viețile celor cumsecade între oameni, chiar de nu-L știu defel. Iar de-L știm e o victorie deosebită, contra nedreptății ce I se face LUI și nouă. Prin ignorarea LUI în lume și mințirea noastră, că-i necuratul, mort străvechi isus. Ori taică-su, ce-i la fel un mort vechi, romanul violator, nu poate fi Tatăl Ceresc! Cum vă tot împuiază capul creștinii cu minciuni de tot felul, din NT.
  Victorie, cunoscîndu-L cumsecade pe EL și viața vi-i bună și de sînteți și oameni buni. E și mai și cunoscînd altă existență voi și familia voastră în bine și îndelungată. Fără nevoi și necazuri și sfîrșitul după o viață mulțumitoare îl știți dinainte, conformîndu-vă. Că dincolo tot cu EL sînteți, mai altfel nesupărați ci încrezători.

2443.Calm cu curaj, clar, că EL ne știe dinainte gîndul

  Că în cadrul aflării LUI corecte ne străduim în cîte forme de mulțumiri, rugăciuni și altele doar LUI adresate. Important să fim sinceri, chiar de avem nemulțumiri și strașnice necazuri, calm cu mult curaj. Și cît mai clar, cu toate că EL ne știe gîndul dinainte, dar ne dorește exprimarea noastră. Cu vorbele noastre cum or fi și-n gînd de vrem, ori în șoaptă, sau cu glas, nu contează, e să fim noi înșine în fața LUI.
   Că în societăți nedrepte organizate dictatorial se poate supraviețui demn. Doar năzuind spre libertate sprijinită pe morală aplicată ferm și pe credința în EL. Și fără discuție se izbîndește încă cu succes, că-n fața SA, totu-i altfel de dorim sincer și cu tărie. Și echilibrați în existență cumințîți, deci cu bun-simț și binele între noi oamenii.
  Că ne dorim fericirea noastră și a familiei, cel puțin, dar nu întemeiată pe spatele altora. Pe nenorocirea unor oameni și aplicînd fărădelegea nedreptății actuale din lume. Și de la noi parcă mai abitir încălcate drepturile omului, în frunte cu clasa conducătoare, nesimțită tare.

2415.Pînă-ți vine mintea la cap, și afli ce nu știai

  Cu toate că-i greu în credința adevărată să pășim, ne așteptă încercări. Piedici și chiar necazuri, dar cu EL alăturea îs toate de trecut mai ușor. E un fel de vino du-te de aici, încercări și iar încercări, chiar de ne înțeles unele. Pînă-ți vine mintea la cap și afli ce nu știai. E un altfel de trăire a vieții, care și ea e altfel, pe Pămînt, culmea între oameni. Și totuși așa de departe de priceperea normală a vieții umane obișnuite.
  Am pornit caut să continui cît va merge, nici să forțez nota cred că nu-i bine. Numai EL știe și voi vedea și voi cu mine ce se va mai putea. De aveți răbdare, că și eu îmi ajunge cîtă neîncredere întîlnesc cam peste tot. Și nici cu EL strașnice realizări nu prea am, îs în construcția unei relații.
  EL nici nu trebuie să ne pedepsească EL singur, cu forța SA imensă. De fapt nici nu-și pune mintea cu noi, ci ne lasă din mînă, ne părăsește. Nu ne mai ocrotește, ca un părinte bun, ci ne privește cum o încasăm  de la alte forțe. Ce de-abia așteptă să le cădem în mînă, ca să ne săpunească bine. Și cîte altele ce singuri ne pricepem să ni le facem necazuri, cîte vrei.

2196.Să știm ce vrea de la noi și ce putem și ce nu

  Așa îndepărtați sîntem de o relație corectă cu EL, înstrăinați unul de altul. Că nu știm, nu ne închipuim că toate nevoile ce le avem, sînt că ne-o părăsit. Și am intrat sub necazuri de tot felul și-i normal să ne știm ce vrea de la noi și să vedem ce putem și ce nu. Deocamdată ne cere să-L știm corect, concomitent cu moralizarea și binele de făcut mereu între noi oamenii.
   Dintru început să ne căutăm de drumul corect astfel croit și nu vom mai fi nevoiți ai cere ajutorul în caz de probleme. Că nu le vom avea, de cît poate ne pricepîndu-ne încă în relațiile cu EL și să ne revenim corect. Care-i altă dandana, dacă minte nu avem, ori de prea șmecheri, că plătim imediat, prostia. E un lux prostia și să ne cumpărăm minte, părinți și voi educatori de puteți fi în stare. De nu cerîndu-I LUI ajutorul de văzut ce și cum e de făcut.
   Că pornirile în viață-s cruciale și cu atenție mărită trebuiesc făcute de cei în drept. Nu că are școală și el e tămîie în socializare, familiarizare, dragoste de copii și altele strict necesare. Că se pot și la vîrste mai diferite învăța, dar necesită timp și tragere de inimă. Și cîte altele, ce-n timp cu multă răbdare se cîștigă.

1819.Să nu ne pierdem încrederea în omenesc

   Nu e neapărat ca-n timp să progresăm, de nu avem voie de SUS, nu. Ci o batem pe loc și nu numai dar de regulă avem și necazuri ce justifică acele rămîneri pe loc. Are EL grijă de toate pînă ne vom cuminți cum ni se cere. Și să ne revenim la ceea ce dorește de la noi să fim, conform programei de SUS.
   Îndreptați între oameni și să-L știm și respecta cum se cuvine. Și să nu ne pierdem încrederea în omenesc, adică că putem și cu bun-simț și înfăptuind binele. Și să fim în stare cînd avem un țel, oricare ar fi, să ne pliem după nevoi, ne renunțînd la interesul avut. Și să-l menținem la un nivel corect, mai ales cu EL.
   Că și înțelepciunea și nebunia are excesele ei ce ne îndepărtează de cale. Și-i nevoie de moderație, echilibru și multă răbdare, toleranță. Și mai ales de claritate pentru a descoperi ascunse înțelesuri, în vederea lămuririi tale. Chiar și din cele mai întunecate vremi, ca și azi, se poate afla adevărul SĂU de vrem cu ardoare.
   Cînd ești nedrept din fire și fără EL, în timp îți dai seama de viața fără rost ce-o duci. Chiar de nu ai fost atenționat strașnic, se vede că nu ești chiar așa tare în greșeală. Și te-au ocolit nevoile pe tine și familia ta, dar perspectiva morții nu te slăbește. Ai dori să știi mai multe despre viață, și nu poți, adevărul SĂU e bine dosit, încă.
  De nedreptatea lumii și minciuna fudulă, chiar de are mari necazuri, nu se astîmpără lumescul nefiresc nouă și LUI.

1734.De-și revin îndreptîndu-se, încetează necazul

   O fi lumea mai cu haz cînd îI greșește, dar cu ce folos, c-o părăsește. Și-i piere hazul  în necazuri și dispariții grăbite, tocmai de nedreptatea generalizată. Doar să faci haz de necaz, cum e la noi în popor cînd dăm de greu, constrînși fiind.
   Ne fiind cum ni se cere de SUS, simțim într-adevăr că viața e fragilă, ușor de sfărîmat. Pierzînd controlul ei, devenind inumană ție nedreptule, în fața SA și a oamenilor.
   Cînd reușești să te ții cum trebuie și te alături LUI, într-o viață ce nu se compară cu a celorlanți. E o realizare de care doar un fraier, s-ar lăsa. Nici nu prea mai poți.
   Tăgăduindu-L ne renegăm pe noi înșine, asta fac nedrepții lumii de mult tare și plătesc. Și nici azi nu li-i mintea cum trebuie, suferind.
   Ceea ce ni se întîmplă cînd ne părăsește și ne calcă necazurile și plătim. Majoritatea nu știu de ce, crezînd că-i ceva firesc, ce li se întîmplă fiecăruia. Aiureli, numai cei părăsiși de EL, că nu-s cum trebuie, după un timp de așteptări din partea SA. Să vadă de se îndreaptă ori ba și de nu, au probleme grave, din ce în ce. Și de-și revin, îndreptîndu-se, pe loc încetează suferința, necazul.
    Poți fi cult și învățat, nu-i totul trebuie să fii și om de omenie, ca să reușești în viață normal. Și fără morală nu-i libertate și invers într-o societate oarecare. La fel și dreptul e respectat în societatea morală. Și să lupți aprig într-o societate nedreaptă ca să te menții corect.
   Că de regulă nedrepții îs cu ochii pe cei cumsecade și muncitori, lăsîndu-i de izbeliște pe trîntori, să profite.

1719.Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind

   Atitudinea de gură-cască, că nu putem mai mult și numai strictul necesar. E de ne dorit în relațiile cu EL, cînd îL pricepi și știi ce trebuie, trebuie să dai și de la tine. Că-i cale lungă de aflat ce și cum, e sigur o caznă, dar în timp se poate ști. Așa-i în relațiile cu EL, ne pretinde și e de făcut ce trebuie, să nu avem necazuri.
   Cînd se-ntîmplă neînțelegeri inerente cu Divinitate, fiind începător, cere-I sprijin. Să-L înțelegi la o adică, dînd de greu, e frecvent, îi de muncă multă și de unde nu-i și răbdare. Dar de ești preocupat, interesat cît se poate, omenește, cred, e bine mai departe. În timp te dumirești de multe și-L simți cu tine și-i deosebită trăirea.
    Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind, nici deschidere nu avem la cunoaștere. Respectînd ce ni se cere de SUS, vom aflat multe în timp. Și nu numai despre viață ci și altele. Ce ne privesc, ca părăsirile, suferințele, moartea, etc. De asemenea și ce-i cu liniștea și fericirea, ce nu le putem afla decît cu acordul Divin.
   Deocandată impostura, pare în lume mai autentică decît Modelul din CER. Și plătim cu toții, fiind mințiți de multe secole și încă și acuma. Minciuna se folosește cu nerușinare de multe ce-I aparțin doar LUI. Și ne duce încă în eroare cumplită, că mulțimi au plătit și încă plătesc nelegiuirea.
   Ni se pare că sîntem toți de treabă și posibil educabili și de îndreptat, dar încă nu. E doar o părere care trebuie experimentată, doar cînd va dori EL, altfel nu.
   Fiind nedrepți, condiția umană ni se pare inacceptabilă și este, dar trebuie schimbarea. Ca să ne dovedim viabili pe Pămîntul SĂU.

1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.