4195..Ori, ori.

  Ne credem invulnerabili și cînd reușim și-n spiritualitate cîte ceva acolo de bine și mai și ne încredem în noi. Și-n ce va urma, nu ne prea pasă urmîndu-ne o cale ce-o credem deosebită, nu chiar de tot, dar pe aproape. Și deodată în virtutea îndeplinirilor de tot felul ce-ți vin în cale afli și trăsnaia că nu ești chiar imun. Ci ți se aplică ca la fiecare o doză de dezinformare, de influență greșită, de derută.
  Și cîte mai cîte ce nu-ți sînt la socoteală, te dărîmă o vreme, încrezut devii suspicios, neputincios ai fost dar involuntar. Te credea-i mai altfel și te dezumfli cam cu totul, repoziționîndu-te mai cuminte în banca ta, mai acătării se pare. Deci nu-s numai ale LUI pe cap nouă, ci și ale forțelor ostile vieții, ce tot ni-s superioare și ne domină cum vor ca și ale SALE.
  Oricînd și oricum le vin la socoteală fără socoteala noastră, de regulă ne considerăm deplini responsabili. De ce gîndim, vorbim și facem și nu-i așa ci mai e ceva de undeva, ori, ori.

2887.Îi tot dăm dreptate, nedreptății, aveți dreptate...

  Cît de potrivnici ne vom arăta societății nedrepte, atîta timp cît nu-L știm nu reușim. Și de asemenea de ne mai și înstrăinăm prin comportament neomenesc de calea LUI. Izbîndă nu vom obține ci îndepărtare și mai și, căzînd din lac în puț. Fiind atît de oameni neînțeles și nici de EL apropiat, cum poate ne dorim dar nu știm. E de căutat, o cale de urmat cu atenție noi înșine să ne revizuim a fi cît mai  model.
  Cît mai corespunzători, cu toate că nu-i deloc ușor, o vreme pînă ne obișnuim. Și-n timp să ne ocupăm și de aflarea LUI corectă, respectîndu-L cît mai bine putem. Ne tot găsim ocupații mai puțin dinamice în sens practic ci al teoriei de cam toate felurile. Dar cu EL evităm deschiderea unor subiecte ce-s de dorit, ci tot pe alăturea cu nedreptatea întruna.
  Îi tot dăm ei dreptate, nedreptății, aveți dreptate e încă vremea ei, așa se vrea de SUS încă. Încă nu-i timpul acela ce-l tot zoresc, căutînd îndreptarea și oarecum aflări despre EL.

2862.Mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți

  Ce bună-i ținerea de gură, să nu ne ia gura pe dinainte, că-i bai și de reușim sîntem buni. Că multe necazuri și vorba lungă sărăcie preconizează și nu numai. Că-i greu a tăcea, cănd te mănîncă limba și mai ales cînd nimic nu ai să spui. Ci lălăială în toată regula, fără fond și logică, irosire de timp și energie. Sînt și exepții, sigur și mai rare, ce confirmă tăcerea, liniștea, pacea.
  De asemenea trupul, ființa ni-i corespunzătoare cînd ochii ne sînt curați. Limpezi, luminați ca și restul nostru intim și către ceilalți îndreptat, fără ascunzișuri. Fără taine de ne înțeles, de asta e bine mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți. Să ne privim în ochi direct ca-ntr-o conversație liber consimțită a privirilor ce spun multe. Și ne grăite vorbe ne destăinuie vederea omului, de-i lăsată ne obturată.
  De cîte opreliști neroade, mode tîmpe adoptate rapid de proști și înrăiții omenirii. Fuduli, că altfel nu-s împliniți, dîndu-și întregul lor aport neînțelesei conviețuiri.

 

2127.Ce să căutăm aflarea locului cuvenit, cum?

  Ivirea nostră în lumei e o nouă încercare a LUI cu noi, specia umană, care poate reușim. Da poate reușim să ne dezmeticim că-n fața LUI nu sîntem decît o fărîmă dintr-un Tot cu EL. Ce să căutăm a ne afla locul cuvenit, cum? Printr-o continuă scormonire a necunoscutului din noi și a naturii SALE lăsate. Să colaborăm cumsecade înspre aflarea SA, corectă și împreună spre un țel comun.
   Ce-l vom afla în timp, doar e nevoie ca noi să fim pregătiți. Prin simpla noastră contribuție de îndreptare cerută și cu binele deocamdată între noi. În principal, ca și de EL să știm corect, nu cu greșelile ce-L urîțesc continuu mai de mult. Ci cît mai real cît putem ști, eventual ținînd legătura cu EL și vom ști ce trebuie.
   Deci să nu ne mai lăsăm dominați de prostia religiilor ce-L defăimează. Ci să-L știm bine că-I Creatorul Nostru, Domnul Dumnezeul nostru. Tatăl Ceresc, Domnul oștirilor CER-ului. Nu-i nici un tată al unui presupus isus, de unii nedrepți, ci Adevăratul și Unicul Dumnezeu din CER. Nu vă luați că lui isus i s-o creeat așa o figură ce-ți cere mila. Îs neadevăruri ce le plătiți cu toții de mult. Aflați-L corect, doar pe Dumnezeu, nedrepților!

2080.Privitor dezinteresat, poți fi nemărginit

   Vrem să facem cîte ceva, trebuie să ne mărginim la acea năzuință, că de nu, nu vom reuși. Că numai concentrîndu-ne la acel subiect limitat în timp și spațiu, reușim. Numai privitor oarecare fiind, dezinteresat, poți fi nemărginit în aprecieri și nu realizezi nimic. Decît, înveți și poți fi nelimitat, pînă vrei și tu să faci ceva, atunci se schimbă totul. Ce ai în cap trebuie pus în aplicare, aplecîndu-te cît mai mult  asupra a ceea ce vrei neapărat. Nu nelimitat, ci bine țintit scopului urmărit, deci limitat de acesta.
   Cum e și pe Pămînt, instanțele doar pe cei ce le respectă, îi cheamă în fața lor. Așa și despre relațiile cu CER-ul, numai cei ce-L știu, vor fi la o adică chemați. În fața SA, chiar activînd încă pe Pămînt, dar știind bine că vrei să fii cu EL. Într-o relație ce în timp se va înfiripa de comun acord.
   Ne atrage viața și ne-o dorim cu de toate îmbelșugată, dar nu-i știm costul inițial. Părinții să ne strunească și ne învețe morala bună între oameni și binele de făcut. Nu răul și urîtul, de asemenea și nu în ultimul rînd despre EL corect și adevărul SĂU.

1782.Lumea ce ne înconjoară cu răul și urîtul

   Să ne încredem în noi prin îndreptarea necesară în bine, util și frumos. Că-i nevoie uneori de strașnică întrebuințare ca să reușim cîte ceva cum trebuie. E de muncă cu sinele și obișnuințele nedrepte, dar se poate, și cu un fel de chemare. Spre un necunoscut din tine și ce-l afli și primindu-l să te schimbi în bine
   În împrejurimile lumii actuale ce ne înconjoară de pretutindeni cu răul și urîtul. E de întrerupt relațiile, de tăiat punțile, cunoscînd nedreptatea, de care vrem a scăpa. Josnicia și mîrșăvia ce stau la pîndă să ne corupă și mai și, că și așa ne-am înglodat. Și-i nevoie de timp să ne dezmeticim curățindu-ne și cunoaște adevărul SĂU și al nostru.
   Pentru a nu ne mai greși nici nouă nici LUI și să scăpăm de amenințarea cu părăsirile. Și pedepsele, ce pe alții îi năucesc în desnădejdi și suferințe care mai de care. Și de spaima de moarte. Atrăgîndu-ne atenția să ne îndreptăm, urmînd moralizarea între oameni și aflarea SA corectă. Că-I Singurul Domnul Dumnezeul nostru din CER, ce răspunde de noi vii de pe Pămînt.
   Și-i de subliniat cu tărie, ceva ce se uită și se tot greșește, EL e Unic peste toți oamenii.  Nu că unii îL au pe cutare și ceilalți pe altul, ca Divinitate, Nu toți la EL ne raportăm. De vrem ori nu, chiar de uni-I mai greșesc, rătăcind în nedreptatea încă existentă. EL îi așteptă pe toți la un loc să ne revenim în jurul SĂU într-un glas.