2862.Mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți

  Ce bună-i ținerea de gură, să nu ne ia gura pe dinainte, că-i bai și de reușim sîntem buni. Că multe necazuri și vorba lungă sărăcie preconizează și nu numai. Că-i greu a tăcea, cănd te mănîncă limba și mai ales cînd nimic nu ai să spui. Ci lălăială în toată regula, fără fond și logică, irosire de timp și energie. Sînt și exepții, sigur și mai rare, ce confirmă tăcerea, liniștea, pacea.
  De asemenea trupul, ființa ni-i corespunzătoare cînd ochii ne sînt curați. Limpezi, luminați ca și restul nostru intim și către ceilalți îndreptat, fără ascunzișuri. Fără taine de ne înțeles, de asta e bine mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți. Să ne privim în ochi direct ca-ntr-o conversație liber consimțită a privirilor ce spun multe. Și ne grăite vorbe ne destăinuie vederea omului, de-i lăsată ne obturată.
  De cîte opreliști neroade, mode tîmpe adoptate rapid de proști și înrăiții omenirii. Fuduli, că altfel nu-s împliniți, dîndu-și întregul lor aport neînțelesei conviețuiri.