2915.Unică fiecăruia, care nu-i comună multora

  Că nu levitezi, încă-i departe acea însușire de ne arătat la lume, ferit-a sfîntu. Incognito unii și alții ne interesați în așa ceva, firesc lor dar în cale de o afla. Atunci, că-n zilele noastre-i mai rar, ori deloc zic, deocamdată. Ci o continuă îmbunătățire a condiției umane între oameni și-n fața LUI. O luptă cu tine în primul rînd, exemplară cît poți, că-i o cale grea și implică desăvîrșirea.
  Mulți nici n-o pricep, zic c-ai luat-o aiurea, da e greu și de aflat în așa lumesc. Glumeț pe seama a lucruri cu care nu se glumește, ci o îmbunătățire ca om între oameni. Și aflarea căi de comunicare cu Dumnezeu, unică fiecăruia, cam nu-i comună multora. Ci-i o îndreptare cerută de SUS, simțită de noi mai mult ori mai puțin.
  În condițiile nedreptății ce-o întreținem mai mult ori mai puțin conștienți toți. Dezorientați, mințiți, zburătăciți de unele și altele omenești, ori influențate. De diverse fenomene mai mult ori mai puțin obișnuite.