1782.Lumea ce ne înconjoară cu răul și urîtul

   Să ne încredem în noi prin îndreptarea necesară în bine, util și frumos. Că-i nevoie uneori de strașnică întrebuințare ca să reușim cîte ceva cum trebuie. E de muncă cu sinele și obișnuințele nedrepte, dar se poate, și cu un fel de chemare. Spre un necunoscut din tine și ce-l afli și primindu-l să te schimbi în bine
   În împrejurimile lumii actuale ce ne înconjoară de pretutindeni cu răul și urîtul. E de întrerupt relațiile, de tăiat punțile, cunoscînd nedreptatea, de care vrem a scăpa. Josnicia și mîrșăvia ce stau la pîndă să ne corupă și mai și, că și așa ne-am înglodat. Și-i nevoie de timp să ne dezmeticim curățindu-ne și cunoaște adevărul SĂU și al nostru.
   Pentru a nu ne mai greși nici nouă nici LUI și să scăpăm de amenințarea cu părăsirile. Și pedepsele, ce pe alții îi năucesc în desnădejdi și suferințe care mai de care. Și de spaima de moarte. Atrăgîndu-ne atenția să ne îndreptăm, urmînd moralizarea între oameni și aflarea SA corectă. Că-I Singurul Domnul Dumnezeul nostru din CER, ce răspunde de noi vii de pe Pămînt.
   Și-i de subliniat cu tărie, ceva ce se uită și se tot greșește, EL e Unic peste toți oamenii.  Nu că unii îL au pe cutare și ceilalți pe altul, ca Divinitate, Nu toți la EL ne raportăm. De vrem ori nu, chiar de uni-I mai greșesc, rătăcind în nedreptatea încă existentă. EL îi așteptă pe toți la un loc să ne revenim în jurul SĂU într-un glas.