marți, 14 august 2012

1796.Implicați în cîte nu ne privesc, pierzînd esența

   EL nu se ascunde de noi, ci invers, noi de EL, dar nu avem unde, că tot Pămîntu-i aL LUI. Și noi la fel, dar nu pricepem nici în ruptul capului. Și ne considerăm de capul nostru și chiar că nu sîntem corespunzători în fața Sa și a noastră. Nedrepți cît încape, înrăiți, nepăsători și implicați în cîte ce nu ne privesc, pierzînd din vedere cum trebuie să fim.
   Și mai ales în relațiile cu natura înconjurătoare, care ni se pare că-i nepăsătoare la ceea ce ne privește. Și nu-i, dar noi sîntem principalii vinovați, nu-i știm legile de conviețuire. Porniți în direcții greșite, distrugem și schimbăm neschimbarea dată de SUS. Și plătim la greu, cu necazuri și lipsuri nenumărate în viața normală. Ce ne-o schimbăm în nedreaptă fărădelege, ce-o plătim în fața ei.
   Și natura în cooperare în societăți așezate pe alte principii străvechi, ni se pare ostilă. Dar acolo noi sîntem nedoriți și unii care totuși vin își îmbogățesc zestrea de spiritualitate. Ceea ce în lucurile lor n-o întîlnesc decît sub formă trucată, străină de-o chemare. Pierdută de omul civilizat în nedreptatea ordinară și fudulă nevoie mare.
   Spre deosebire de EL, ce ne mai trece cu vedea multe, natura SA, dată spre conlucrare cu noi. E aspră și dreaptă, cînd întrecem baremul ce ni-i dat, dar nu-l știm. Ne aplică corecții exemplare și suferim necazuri dezastroase pe măsura fărădelegii noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu