Nu avem de unde ști sensul vieții, că nu ne privește pe noi, așa cum ne închipuim. Individualiști și nedrepți între noi oamenii și fără EL. Cu cîte înlocuiri nedrepte LUI și nouă, care ne expun părăsirilor SALE și urmînd neplăcerile. Pentru noi și familia noastră și care nu încetează de nu ne astîmpărăm între oameni. Să fim potoliți și cu bun-simț, făcînd doar binele și să-L știm bine, comportîndu-ne ca atare.Adică să nu-I greșim defel în fața SA, și nici între oameni. Tot mereu amintesc de relațiile interumane, ce EL ni le dorește să fie exemplare. Iar cu EL de regulă nu sîntem lăsați de izbeliște, ci ne vine în întîmpinare mereu. Coordonîndu-ne acțiunile și vorbele, nu că ne zice ce și cum să zicem și să facem. Ci simțim în noi bunul-simț renăscînd și dreptatea ce ni-i dintotdeauna în noi, dar am uitat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu