Se împlinesc 77 de ani miercuri pe 29 august 2012, de cînd EL Personal o fost văzut. La întîlnirea dublă, din acea zi din 1935, cu fata de 12 ani, Maria Petre. De ce dublă că au fost două abordări ale fetei de către Divinitatea Supremă și Unica. Dinainte de prînz și după masă către seară în aceeași zi, cerîndu-i fetei, după cum relata ea :„Maria Petre povesteste ca-n timp ce se juca cu alti copii i s-a facut sete. Atunci i-a spus prietenei sale: „Eu dau o fuga sa beau putina apa din casa“. Cand cobora dealul, indreptandu-se spre casa, a vazut pe cer „ca un val de vata alba, care parca alerga o data cu mine, si nu numai atat, ci parca si cobora anume dupa mine si spre mine. Eu m-am oprit din fuga si m-am uitat in jur: tot cerul era albastru si senin, fara de nici un alt nor in afara de acesta alb, care chiar cu-adevarat spre mine cobora! Speriata, am inceput sa fug mai tare catre casa. Nu mai stiam in ce parte sa o iau, am vrut sa tip, sa strig dupa ajutor, insa norul s-a apropiat iute de mine si m-a cuprins cu totul in el, in apropiere de lac. Am cazut in genunchi, moarta de frica, tremurand si scancind; cred ca am plans de-a binelea!“. Atunci s-a infaptuit minunea. In fata copilei statea un barbat luminos, cu ochi albastri si barba alba. „Avea o fata de-o blandete nemaivazuta - scrie in memoriile ei Maria Petre. Era cu totul si cu totul imbracat in albul acelui nor, inconjurat de ingeri si de porumbei care zburau“. Apoi, un glas bland i-a vorbit fetei: „Nu te teme, fiica fecioara Marie, Eu sunt Tatal Ceresc Dumnezeu si te-am ales sa spui oamenilor Cuvantul Meu. Ai auzit de Dumnezeu?“.
In timp ce copila, speriata, plangea si radea in acelasi timp, glasul i-a mai spus: „Veti ridica o biserica intru Slava Mea si pentru pomenirea celor adormiti. Dar aceasta biserica nu se va face curand, caci va veni peste voi prigoana comunista, si abia dupa aceea, cand va veni timpul libertatii si cand toti oamenii se vor intoarce la Mine cu inima curata. Iar tu nu vei muri pana ce nu vei ridica aceasta biserica si vei vedea-o terminata“. Sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o Mariei n-a fost usoara! N-a fost casatorita niciodata si a trait ca o maicuta. Pentru a deschide ochii multimii, care nu stia ce se intampla, Tatal Ceresc a trimis mai multe semne. Trei porumbei albi au stat toata noaptea care a urmat pe acoperisul casei familiei Petre. Incepand chiar din ziua urmatoare, au inceput sa vina oameni multi, care voiau sa afle despre minunea de acolo, de care doar auzisera, si voiau s-o atinga pe copila, s-o auda vorbind. Dar, dupa cum ea marturisea, minunea nu a insemnat doar aceste cateva zile, ci a tinut toata viata ei, ca un dialog vesnic cu Dumnezeu si cu oamenii. „Drumurile mele au ramas insemnate definitiv intre biserica si casa. Am pazit Cuvantul Tatalui Ceresc si L-am spus totdeauna oamenilor, trecand prin foc si prin apa pentru credinta mea“, sunt cuvintele Mariei Petre”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu