1802.Fără habar, la cheremul relelor și urîtelor trăiri

   Istoria omenirii și a Pămîntului în general e ca o trecere neinteligibilă de treburi, e și normal, fiind nedrepți în lume. Nu avem dreptul la multe ce le vedem, dar nu merităm învățarea și se așteaptă îndreptarea. În dreptul nostru și cunoașterea SA, că de nu, așa o vom mai duce-o în ne cunoștință de cauză, mult și bine. Fără habar de nimica, la cheremul relelor și urîtelor trăiri și vorbe fără cap și coadă.
   Și plătind la greu că nu ni se iartă de nu ne vîrîm mințile în cap, cu nedreptatea asta. Vinovați în lume și-n fața SA, părăsindu-ne, dăm de necazuri și scurtarea vieții. Nu numai noi ci și cei ce țin de noi și noi de ei, familia în general. De asta repet părinții de copii răspund cît trăiesc, să fie corecți în societate, în fața SA. Și simt asta cu toate că poate trec cu vederea, dar în ceasul de urmă sigur știu.
   Că atunci la mulții li se aduce instantaneu la cunoștință viața, cum li-o fost și ce urmează. Astfel că dincolo trec informați și de au cui da informații de cum să mai trăiască. Se mai întîmplă ruperi de ritm al vieții nedrepte înspre corectitudinea firească nouă. Cît mai sîntem pe Pămîntl SĂU și al nostru în folosință cu cap.
   Și astfel unii informați și lămuriți fără tăgadă se schimbă, înstrăinîndu-se repede de nedreptatea lumii acesteia. Pe o cale nouă lor și-n devenire alți oameni cumsecade în fața SA și a noastră. Că-i o luptă cu obișnuința urîtă și rea, e firesc și nu-i ușoară, dar se poate și asta contează. Că te salvezi tu și posibil și familia ta cu tine.