3289.De a fi oamenii pe care-i tot dorește EL a-i face din noi, rămînînd tot în urma Proiectului

   Ne obsedează absolutul, idealul, Divinul, sacrul în general, cu toate că nu-L pricepem. Ne meritînd încă destule în continuă aflare curioasă, misterul și miracolul în egală măsură. Îs de descifrat, de aflat, dorind încă prea multe în neputința în care ne tot zbatem, cam de cînd lumea. Ne făcîndu-I față mai deloc, cu foarte puține excepții, aleșii SĂI de ici și colo în timp și spațiu.
  Se mai remarcă, noi ceilalți, ioc putință, nici nu-ndrăznim, cuminți în obrăznicia noastră. Bîlci îI tot facem, și EL ne suportă, cum poate, nu-i prea cunoaștem toate, ci deloc reacțiile. Ci din cînd în cînd, aflînd după cum primim viața de urmat în neștire, de apucăm să mai însăilăm. O existență demnă în fața LUI și a celorlalți și cu oarecare îngăduință străbat vremurile.
  Știri, poate nu toate integral corecte despre EL și noi, într-o continuă de care pe care. E greu de zis ce și cum, cînd nu-I putem face față mai deloc, ci tot probăm. De cînd ne știm și încă tot degeaba-s încercările, demonstrînd neputința. De a fi oamenii pe care-i tot dorește EL a-i face din noi, rămînînd tot în urma Proiectului.

1843.Revenindu-ne în timp, pe total corespundem

   Educația e baza, temelia vieții, cum o așezăm, așa va susține existența toată. Cu rele și bune, dar cu bun-simț în general și spiritul dreptății înrădăcinat. Ce nu ne dă voie să facem mari compromisuri rele și urîte, revenindu-ne în timp. Și pe total sîntem corespunzători, cu EL E mai greu că-I strașnic dosit. Și-n față ni-s scoase tărășeniile, închipuirile ce ne îndepărtează de EL și părăsiți, plătim.
   Poate, doar EL știe, nu la fel ca nedrepții ordinari, dar de ne-am retrage în ateism. Am duce-o mai bine, ori de L-am ști și mai bine. Mai e de adăugat în nedreptatea generalizată azi în lume. Să ne preocupăm copiii noștri să știe ce-i sărăcia, lucie, hîda nevoie, ce te înnebunește. Și nedrepții au de toate pe spinarea fraierilor, ne dezmeticiți cum trebuie să fim în lume.
   Sînt și rarități ce-și procură cinstit o existență normală lor și familiei lor.
   Sînt perioade de încercări mai potolite în istoria omenirii și chiar fiecare află o asemenea perioadă. Cînd nu ne prea părăsește și să suferim așa cum se știu perioadele trecute. Ne lasă mai moale, are o strategie ce om afla-o în timp. Lăsîndu-ne timp să ne gîndim cum au mai fost asemenea liniști și nepăsare.
   Dar nu eram așa de curînd atenționați de Însuși Creatorul, să ne vie mintea la cap. Astfel acum 77 de ani EL n-o fost de florile mărului, Personal să ne îndrume. Și acuma noi cu nedreptatea în floare nu ne pasă în continuare. Nici de bunul-simț și binele cerut între noi. Dar nici de EL nu se sinchisim a-L ști măcar corect.

1802.Fără habar, la cheremul relelor și urîtelor trăiri

   Istoria omenirii și a Pămîntului în general e ca o trecere neinteligibilă de treburi, e și normal, fiind nedrepți în lume. Nu avem dreptul la multe ce le vedem, dar nu merităm învățarea și se așteaptă îndreptarea. În dreptul nostru și cunoașterea SA, că de nu, așa o vom mai duce-o în ne cunoștință de cauză, mult și bine. Fără habar de nimica, la cheremul relelor și urîtelor trăiri și vorbe fără cap și coadă.
   Și plătind la greu că nu ni se iartă de nu ne vîrîm mințile în cap, cu nedreptatea asta. Vinovați în lume și-n fața SA, părăsindu-ne, dăm de necazuri și scurtarea vieții. Nu numai noi ci și cei ce țin de noi și noi de ei, familia în general. De asta repet părinții de copii răspund cît trăiesc, să fie corecți în societate, în fața SA. Și simt asta cu toate că poate trec cu vederea, dar în ceasul de urmă sigur știu.
   Că atunci la mulții li se aduce instantaneu la cunoștință viața, cum li-o fost și ce urmează. Astfel că dincolo trec informați și de au cui da informații de cum să mai trăiască. Se mai întîmplă ruperi de ritm al vieții nedrepte înspre corectitudinea firească nouă. Cît mai sîntem pe Pămîntl SĂU și al nostru în folosință cu cap.
   Și astfel unii informați și lămuriți fără tăgadă se schimbă, înstrăinîndu-se repede de nedreptatea lumii acesteia. Pe o cale nouă lor și-n devenire alți oameni cumsecade în fața SA și a noastră. Că-i o luptă cu obișnuința urîtă și rea, e firesc și nu-i ușoară, dar se poate și asta contează. Că te salvezi tu și posibil și familia ta cu tine.