4371..Ce trebuie să ajungem.

  Iarăși despre copii noștri și educarea lor, dar începînd cu noi înșine, maturii, bătrînii acestor vremi nelegiuite, ce trebuiesc înlocuite. Conform perceptelor SALE date nouă încă din începuturile lumii acesteia neputincioasă atîta amar de vreme. Se apropie vremea dezmeticirii, cu pași tari și fermi, se aud vuietele schimbării celei salvatoare, înnoitoare.
  Pe de-a-ntregul, conformîndu-ne întîi noi modernizării în fața SA, a noastră, în familie, cu copii aflîndu-ne locul bun, cumsecade. În natură și oriunde ni-i dat a fi de atunci cînd va fi să fim în fața SA, nu de-a-ndărătălea, ci drepți în gînduri, vorbe și fapte. Ne spurcați defel, ci fermi în bine, curățenie spirituală, frumosul din nou arătat cu ostentație mereu de atunci în continuu.
  Schimbîndu-ne obraznic chiar în fața neputinței de a fi oamenii ce trebuie să ajungem în cel mai scurt timp, cumsecade.

4146...Fără căpătîi.

  Educația și iar educația bat-o vina, e un cui al lui Pepelea, a lui Hogea, etc. care mereu ne amintește că sîntem totuși oameni. Dați pe Pămînt de SUS nu de jos, cum îs vietățile toate ale Pămîntului și ele cu suflare dar fără spirit Divin, și ele cu gîndire dar limitată. Cum unii seimeni de ai noștri caută să pară că sînt, dar numai par că nu-i lasă de SUS să și reușească, dispar fără urmă.
  Hămesiți după viață, dar niciodată împlinită din lipsa educației cu priință, ne eschivată de cîte firești neputințe ne combătute. Cu argumentul părintelui responsabil, aplecat cu dragoste și afecțiune lăuntrică umană față de odraslele. Date și deci obligatoriu de făcut oameni să fie nu de mîntuială, cum îs suficiente exemple de jos pînă în vîrful societății netrebnice foarte încă.
  Deci să nu ne mulțumim că le-am dat doar viață și aceea obligați de un dat de SUS, că altfel îs sterpe și sterpi cei și cele fără căpătîi.

2921.Învinge mai degrabă neputința de a fi oameni

  Nu ai pace pregătindu-te de război, e deviza cîștigătoare, ci educația în lume. Pe morală și bine cu dreptatea pavăză vie mereu între oameni, e calea. Și nu în ultima instanță căutarea și aflarea LUI corectă, să ai pornirea adevărată, baza vieții. Pe aceste meleaguri și de oriunde, nepătată de neputința de a fi oameni adevărați. Cu frica LUI Dumnezeu, respectîndu-L cu adevărat pe Adevăratul.
  Să avem curaj, nu să înfruntăm primejdiile, bun și aceia, dar cea mai întîi primejdie din tine vine. Să ne potolim, îndreptîndu-ne cu bun-simț între seimeni noștri, exemple fiind de urmat. Așa vom învinge mai degrabă neputința altora de a se comporta cumsecade, omenește. Și deocamdată pentru noi înșine, că nu-i timpul aflării in corpore nu-i dat semnalul, cunoașterea SA corectă.
  Ca să ne bucurăm de viață mai corespunzător, cum ni-i dată din facere și necunoscută. Deoarece EL, sătul de așa nepăsare în fața cerințelor SALE atunci, ne-o părăsit. Și cu chiu cu vai nu de mult, și-o reconsiderat atitudinea din nou, vrînd să colaborăm.

2092.Dar și copii cînd le vine rîndul

   Tot despre copilăria noastră și educația care de nu-i făcută cum trebuie, plătim. Și unii și alții, adică și părinții în primul rînd, dar și copii, cînd le vine rîndul. Ori concomitent, ori peste rînd, cînd se încalcă reguli ce CER-ul ni le vrea să le respectăm. Cît viețuim pe Pămînt în concordanță cu morala adevărată, binele și știința SA. Adică să-L știm corect cine E și de ce cîte avem momentan cunoștințe.
   Deci educînd copii noștri să nu uităm ai învăța și pedepsele, ce le încasăm. De la EL de nu sîntem cum trebuie între oameni și-n primul rînd în fața SA. Cum ar fi sărăcia, suferințele de tot felul, necazurile de la mici la mari și cîte și mai cîte. Toate de trecut în revistă cu seriozitate în mintea copiilor, clarificînd cît mai bine viața. Ce cu ocazii, aceasta ne-o reamintim și nouă, trăgîndu-ne pe seamă ce-i de făcut în continuate.
   Pentru a nu-I mai greși LUI și între oameni cumsecade.

1843.Revenindu-ne în timp, pe total corespundem

   Educația e baza, temelia vieții, cum o așezăm, așa va susține existența toată. Cu rele și bune, dar cu bun-simț în general și spiritul dreptății înrădăcinat. Ce nu ne dă voie să facem mari compromisuri rele și urîte, revenindu-ne în timp. Și pe total sîntem corespunzători, cu EL E mai greu că-I strașnic dosit. Și-n față ni-s scoase tărășeniile, închipuirile ce ne îndepărtează de EL și părăsiți, plătim.
   Poate, doar EL știe, nu la fel ca nedrepții ordinari, dar de ne-am retrage în ateism. Am duce-o mai bine, ori de L-am ști și mai bine. Mai e de adăugat în nedreptatea generalizată azi în lume. Să ne preocupăm copiii noștri să știe ce-i sărăcia, lucie, hîda nevoie, ce te înnebunește. Și nedrepții au de toate pe spinarea fraierilor, ne dezmeticiți cum trebuie să fim în lume.
   Sînt și rarități ce-și procură cinstit o existență normală lor și familiei lor.
   Sînt perioade de încercări mai potolite în istoria omenirii și chiar fiecare află o asemenea perioadă. Cînd nu ne prea părăsește și să suferim așa cum se știu perioadele trecute. Ne lasă mai moale, are o strategie ce om afla-o în timp. Lăsîndu-ne timp să ne gîndim cum au mai fost asemenea liniști și nepăsare.
   Dar nu eram așa de curînd atenționați de Însuși Creatorul, să ne vie mintea la cap. Astfel acum 77 de ani EL n-o fost de florile mărului, Personal să ne îndrume. Și acuma noi cu nedreptatea în floare nu ne pasă în continuare. Nici de bunul-simț și binele cerut între noi. Dar nici de EL nu se sinchisim a-L ști măcar corect.