4138...Coborît din copac.

  Nu ne vedem pe noi mereu cum trebuie în raport de ceilalți, chiar de plătim numai noi ce ne credem buni. În raport de alții ce-s vizibil mai răi și nedrepți, credem noi poate și acei neputincioși de bine și util. Dar pe EL îL știți? sigur nu și vă costă dezinformarea asta, aflați că EL nu se încurcă cu fiștecare. Ci-și are oamenii SĂI bine știuți de SUS pe care în timp și spațiu se poate baza cu vremea.
  Nu oricum ci avînd grijă de ei în felul SĂU, nu mereu și înțeles de noi cum trebuie, cu ochii noștri de melc. Nici nu-i de mirare că nu ne mulțumește viața pe care o tot cîrpim într-o existență precară LUI și nouă lipsind-o. De aportul binelui mereu cît trăim, moralei și băgarea LUI corectă în seamă, nu anapoda cum încă se obișnuiește dezinformați, mințiți și întărtați la rele.
  De nu aveți se poate pe bună dreptatea treabă cu omul dat de SUS, ci cu cel ce vă și credeți, coborît din copac.

3869...De mai demult tot neștiută

  E chiar foarte greu să-I fim în față cum ne vrea și-ntre oameni de asemenea. Și astfel și EL ne ia la rost și plătim la o adică, care se poate să fie mereu. Cît ești de nu mai știi binele și mulțumirea deplină și de durată, ci deruta, îndoiala. Ușor de luat pe altă cale ce nu-i cea bună și de tras nevoile vieții. De nu mai întrezărești salvarea tu și ai tăi cît îi în dreptul fiecăruia.
  Chiar de crezi că-L știi și respecți nu-i deajuns de nu-L mulțumești și nu știi. Ce-i de făcut în așa lume de cînd lumea o tragem barca pe uscat în neștire. Oare pînă cînd și de ce, nimeni nu știe, așa ni-i vremea  și asta e de mai putem fi? Unii pot într-un fel alții altfel și nu știm de ce și pentru ce, e o neputință armonios. Desăvîrșită-n în dezordinea finală ce încă se tot așteaptă de mai demult tot neștiută.
  Dezordonat te afli în fața LUI și dezinformat cît încape de ai tras și degeaba crezi.

3190.Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I întîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește

  Mai bine plătim, ne-am învățat că sîntem de ne îndreptat, să ne învățăm a suferi. Și să ne așteptăm la moarte oricînd, pacea și liniștea să n-o căutăm, că n-o merităm. Ci doar relele și urîtele comportări ce le dăm și le primim, o încîlceală de neputincioși. Și EL din CER, se miră că avem totuși minte dată și nu o folosim în bine, util și frumos.
  Da într-adevăr totul se plătește, de nu ești cum trebuie, nu extraordinar, sfînt. Dar pe acolo un om de înțeles cît de cît, abținut de la urîte și rele vorbe și fapte. Potolit și cu atenție la EL, ce-ți cere, că nu luna de pe cer, ci omenește să fim. Între noi toți, cu bun-simț, binele și utilul în vedere mereu și de nu ne reușește, sincer să ne pară rău.
  Și ulterior mai atenți să dibuim omenia a o adopta regulă de viață și altă cale vom afla. Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I înîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește.

2479. Acuma, că nu ne lasă și să plece, e încercare

  Ne tot părăsește și amintiri de asemenea sînt cu duiumul, cînd plătim prin urîte și rele suferințe și dispariții. Nu le putem uita. Sîntem încă sub influența nedreptății și acuma, că nu ne lasă și să plece. Încercarea continuă, nu am restabilit rupta legătură și împăcarea-i departe dintre noi și EL. Oare cînd Doamne ne vom apropia să ne întindem mîinile în pace? Să nu mai plătim atîta, ci să fim fericiți și liberi la TINE.
  Aflăm și spiritualizarea prin viteza mare a materiei, o necunoscută? Toate răspunsurile doar EL le deține, dar nu merităm să le aflăm, nedrepți și fără EL în noi. Pînă atunci, cînd vom dobîndi o relație mai acătării cu EL, să fim receptivi la bine și util. Chiar și frumosul cît putem pricepe și să dăm din noi cei mai deosebit în ce credem. Și alții să afle cum trebuie, de ai reușit unde nu se știa de EL și noi.
  Că încercările-s numeroase și nu toate de înțeles ușor, important să fii tu însuși și în continuare, poate mai îmbogățit nițel mai bun. Că nebun îs după alții, destul de bine cunoscut și nu involuez ci din contra.

2302.Cred că nu și nici nu ne pasă, ci continuăm

  Conștienți oare sîntem mereu că datorită nevredniciei noastre, plătim, părăsiți fiind. De EL că-I greșim? Cred că nu și nici nu ne pasă, ci continuăm mereu așa în necunoscuta cale, greșindu-I LUI și nouă și celorlalți. De am cere ajutor să fim grațiați de așa nevoi, mulțumindu-I cînd scăpăm și căutînd îndreptarea. Fie cum o fi, doar dorind să ne schimbăm și altă viață vom descoperi. Nu tare departe de cea mai dinainte, rea și urîtă în care am trîndăvit plătind.
   De nu ne dezmeticim la timp, ni se dă teama, ce-i molipsitoare la toți ai noștri. Cu frica-n sîn e grea viața, și nu e trai, ci teroare că nu putem fi de treabă, ci strîmbi. Din calea SA și a îndreptării celei necesare nouă și celorlalți, adevărate, curate.
  Privirea curată ca și firea, ființa și toate cele ce ne privesc, ne dosint decît de agresivitatea. Nedreptății mereu cotropitoare, căutînd a ne feri, cuminți să fim rămași neobservați. De s-ar putea întreaga viață, cum se vrea în bine și util vedea de pe Pămînt și de Undeva.

2114.La fel de părăsiți și-n necazuri și suferințe

   Nu sîntem prea conștienți de lipsa LUI dintre noi, ni se pare că minciuna-i ține locul. Aiureli, de asta și plătim cu toții și ceea ce-și zic că ne reprezintă SUS, ca și noi. În fața LUI de nedrepți și la fel  de părăsiți și-n necazuri și suferințe. Și tot așa de neînțeleasă viața și moartea, că nu sîntem pe calea SA. ci aiurea-n tramvai. Duși de nas de mii de ani și încă mintea nu ne vine, cu toată intervenția SA.
   Și-n privința naturii tot la fel de dezinformați și nepăsători, doar că-i mai puțin. Răbdătoare cu noi, nedrepții ei și ai LUI și ai noștri în ultimă instanță. Și natura ne mai scutură cînd i se pare că întrecem măsura ei. Ce nu o știm nici după atîta amar de vreme împreună, tot neștiutori sîntem. Și-n fața ei și a LUI și chiar și cu noi înșine, îndepărtați de la un fel de a fi corecți între noi.
   Unii dintre noi, mai curajoși, dar tot la fel de neștiutori în privința LUI. Și a naturii, se înstrăinează de lumea asta nedreaptă, apropiindu-se de alte meleaguri. Îndepărtate și complet izolate de civilizație, dar mai apropiate de o pricepere. Ce nouă ne scapă mai de mult și plătim cu toții.

2092.Dar și copii cînd le vine rîndul

   Tot despre copilăria noastră și educația care de nu-i făcută cum trebuie, plătim. Și unii și alții, adică și părinții în primul rînd, dar și copii, cînd le vine rîndul. Ori concomitent, ori peste rînd, cînd se încalcă reguli ce CER-ul ni le vrea să le respectăm. Cît viețuim pe Pămînt în concordanță cu morala adevărată, binele și știința SA. Adică să-L știm corect cine E și de ce cîte avem momentan cunoștințe.
   Deci educînd copii noștri să nu uităm ai învăța și pedepsele, ce le încasăm. De la EL de nu sîntem cum trebuie între oameni și-n primul rînd în fața SA. Cum ar fi sărăcia, suferințele de tot felul, necazurile de la mici la mari și cîte și mai cîte. Toate de trecut în revistă cu seriozitate în mintea copiilor, clarificînd cît mai bine viața. Ce cu ocazii, aceasta ne-o reamintim și nouă, trăgîndu-ne pe seamă ce-i de făcut în continuate.
   Pentru a nu-I mai greși LUI și între oameni cumsecade.

2003.O cred firească așa-i de departe de EL și noi

   Așa de nedrepți și înstrăinați în EL și noi, sînt nevolnicii lumii. Și nu numai de azi, ci de foarte mult timp, ne dîndu-și seama, că plătesc mereu în fața SA. Că nu-L știu și-s nedrepți între oameni. Prin crunte războaie și mii și mii de morți și suferinzi întru nedreptatea lor. Ce-o cred firească, lumea așa-i de departe de EL și cum trebuie să fim între oameni.
   De mult știința o aflat că datorită LUI sîntem noi și împrejurimile, așa cum sîntem. Că-n definitiv nimic nu ar trebui să fie nicăieri, un gol imens nelocuit și fără oameni și natură ori Pămînt. Un zero absolut și negru total. Dar datorită LUI și Lumii SALE am umplut Pămîntul și Universul cu de toate știute și neștiute. Și cu toate acestea nu sîntem în stare să-L urmăm și să-L știm măcar, cum ne dorește.
   Deci din nimic am fost creați noi și universul printr-o voință programată undeva. Cine știe la ce nivel de am ajuns pînă azi și sîntem cine sîntem, de nu ne dăm la cale. Și EL se mai preocupă să ne aducă la ceea ce trebuie să fim, de vrem ori nu.

1775.Industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupul

   Degeaba, ne preocupăm să arătăm bine, sănătoși aparent, cu o viață închinată trupului, animalului. De suflet nu ne preocupăm mai defel și plătim, nedreptatea făcută nouă însăși. Cu căutări într-o industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupește cît încape. După care dăm îndărăt, de mai e de unde, de nu o sfeclim.
   Nu numai de spirit și gîndire ca să fie îngrijite, e nevoie și trupul dar nu de fațadă singur. În dauna întregului, ce-n lume contează ca și-n fața LUI și mulți nu știu. Într-o lume nedreaptă rău de tot, cu căruța în fața cailor, nu-i nici de mirare. Trebuie schimbarea totală a felului de a fi al societății, din temelii, repusă Baza vieții. EL în lume din nou și mai vorbim și de îndreptarea socială.
   Că-i grabnic de înfăptuit, cu curaj și fermitatea adevărată, nu doar de fațadă ca acuma. Rupt pisica în două o dată pentru totdeauna, fără resentimente, ci hotărît. Recunoscînd greșelile și contribuind hotărîtor la îndreptarea necesară. Altfel nu-i nimic posibil, ci-i abureală, mîntuială de nedrepți înrăiți, de care societatea nu are nevoie.
    Sînt situații, cum e și asta actuală cînd se impune mobilizarea adevărată fermă a tuturora. La îndreptarea corectă, chiar și recenții porniți pe calea dreaptă, să puie osul la treabă. Fără resentimente că sîntem oameni, dar odată schimbat macazul nu mai e loc de întors. Că de sînt, totuși cazuri trebuie exemplar oprite și de continuat calea îndreptării.

1668.De restabilit pierdutele legături cu EL

    Pe lîngă cele enumerate, de ce-o apărut  creștinismul și de ce-o ținut atîta. E și aceea că se poate ca EL să fie interesat de ce ne dorim noi să fie EL. Deci o completare a felului SĂU de a fi oglindit în VT(Vechiul Testament). E ceva, mi se transmite, dar s-o întrecut măsura nedreptății față de EL și s-o plătit. Și plătim încă și nu sîntem conștienți defel de ce trebuie făcut cum trebuie.
    E de restabilit pierdutele legături cu EL și vom ști atunci ce și cum e de făcut. Mai întîi de îndeplinit cerințele SALE : îndreptarea în bine mereu și de aflat EL. Ca un prim pas spre ceea ce ne privește ca să fim băgați în seamă de SUS. De nu o vom mai tîtîi-o așa în nevoi și părăsire și va fi o altă abordare de SUS.
   Se impune ca moderațiunea ce ni se cere să fie nițel mai impunătoare, ca să fie respectată în nedreptatea actuală. Ne dorim fericirea, ce ni-i dată doar de SUS de-o merităm, dar nestînd cu mîinile în sîn. Ci preocupați cu folos bun și respectînd bunul-simț față de restul oamenilor.
    Cînd simțim că ceva nu-i în regulă cu aflarea SA, negăsindu-L corespunzător felului nostru de a fi. Ni-L căutăm în varii zării, necunoscute nouă, departe de civilizații și nedreptatea lumii. Și-L aflăm mai nou ca de cît îL știam, reprezentat artistic și natural, inexplicabil. Ne căutăm în noua aflare să ne contopim cu Necunoscutul ce mai nimeni nu-L știe.
    Sîntem neînțeleși de ceilalți și așa rămînem pînă la final, dar mulțumiți și neterminați în a-L ști mai bine. E prea devreme atunci, cred. Se poate zice că adoptăm prea ușor ce nu ni se potrivește și renunțăm la fel neinspirați. La ceva ce nu-și are locul acolo unde-l azvîrlim ca o zdreanță. Poluînd natura fără responsabilitatea necesară unor îndreptați ce încă nu sîntem.
    Ni se cere îndreptarea, binele și să-L știm, bine și să începem adaptîndu-ne. Că motamo nu putem chiar, ci ne vom adapta printr-un parcurs anumea fiecăruia în parte. Reușita-i la capătul a multă cunoaștere de sine și posibilități nebănuite.

1666.Mai în fața noastră-i nedreptatea ca EL

   Nu ne pricepem viața în ansamblu de cînd ne știm, ne luăm după iluzii și păreri. Și de EL, uităm mereu și plătim și atunci în loc de îndreptate ne înstrăinăm mai tare. Derutați și de neînțelegerea Naturii SALE, aiuriți și de alte influiențe ne irosim viața. EL s-o preocupat din vechime de noi, dar nu L-am vrut și am plătit și plătim. Mai în fața noastră-i nedreptatea ca EL.
   Ni s-o dar răul, ca o necunoscută pe Pămînt, să-l știm, încercîndu-l. Dar să nu ne mai atingem de el cît vom mai fi, ci doar de bine. Amîndouă-s de obîrșie Divină și nu le vom putea descifra pe Pămînt niciodată. Dar să le deosebim mereu și niciodată echivala, că-I greșim și plătim. Ne raportăm mereu cît existăm la EL, orice ar fi și nu la noi și alte treburi pămîntene nouă.
    Și acuma ca și-n alte timpuri ce erau premergătoare unor urgii mondiale, ne simțim sătui și fără de EL. Dar EL ne va mai păsui acum un timp, știind că ne vom dezmetici că semne ne va da, vom fi mai altfel avertizați și înștiințați de EL. De ce trebuie făcut și cînd și cum. Nu vom mai fi lăsați chiar de izbeliște, ci îndrumați cum se cuvine și la timp, cum trebuie, vom afla.
    Ni se pretinde pentru început să începem a ne cunoaște pe noi înșine, sinele să ne fie prieten. Pentru asta e nevoie de răscoală în eul fiecăruia și potolire prin sacrificii de îndreptare absolut necesare. Altfel e degeaba viața în continuare, veți simți, cînd va fi timpul ales de EL atunci.
   Inconștientul ne va da în vileag mereu nelegiuirea fiecăruia, silindu-ne să ne îndreptăm firesc. Și doar cînd vom fi cum trebuie se va potoli. Dar tot el ne strică în fața SA, de nu ne știm a potoli pornirile nedrepte încă un timp de cunoaștere de sine. Și stăpînire a ceea ce încă-i de aflat, experimental fiecare cu el însăși în fața SA.
    Învățîndu-ne a ne potoli metehne ce în timp poate le simțim că nu ne fac chiar rău. Dar e bine să-L consultăm  și numai astfel să procedăm cum e nevoie.

1665.Nu se știe Esența existenței, ci minciuna

   Chiar de ești un ordinar de nedrept o viață, zic escrocii, te salvezi de te îndrepți de ignat. Aiureli de răuleni ce pot prosti pe mulți creduli. Cînd lipsește din societate Baza vieții, ne raportăm la ce ni se năzare, că-i mai ca lumea. Adică la edificii, la cîte lumești efemere înjghebări ce-s ca noi de trecătoare. Să nu rămîe nimic durabil ca datoria față de EL, și s-o tot plătim nerozia neascultării SALE.
    Nu se știe Esența existenței și se crede în minciuni tărăgănate de mult timp. Și nu s-o priceput defel părăsirile repetate în istorie și veșnicile suferințe sîngeroase și altele la fel. Legătura cu EL fiind definitiv ruptă de milenii nici azi nu se poate încă închega. Și rezultatele se simt tare rău, dar nu se știe că-i strigător la CER, neputința lumii.
    Omul sfințește locul indiferent de profesie, e mare lucru să fii om adevărat oriunde e meritorie prestația sa. Dar azi îs foarte rar întîlniți și de regulă dăm numai peste gogomani, ce nu știu ce trebuie cu adevărat, ci doar mișelii. Virtuțile morale is de căutat azi în lume și cu astfel de inși să ne înfiripăm societățile toate. Și cu respect Divin în tot ce fac, că nu va mai fi degeaba ca pînă acuma.
    Fericirea e un dar Divin, îl capătă doar cei ce-o merită. Iar unii nedrepți se fericesc singuri pe seama altora, furîndu-le-o ceea ce în timp li se întoarce împotrivă plătind. Ne șiind sensul vieții, adică Baza vieții lipsind din societate nu se știe ce e de făcut cît trăim. Să fim cu bun simț și înspre bine mereu îndrumați la început și ulterior, noi învățînd pe alții. Și să-L știm cît mai corect.
    De nu știm să ne purtăm în viață, nedreptatea făcîndu-ne existența, sîntem lesne părăsiți și suferința, disperarea și moartea devreme. Ne pricinuiesc mari nemulțumiri, irosindu-ne traiul, neînțelegînd nimic din viață. Și EL bifînd un rateu ce nu-L satisface defel. Dar asta-i, de nu-L urmăm și nici nu vrem încă să ne revenim nici acuma. Îndreptare cu forța doar EL de-o va catadicsi.