3844...Brejii căutînd îndreptare cerută

  Ne emoționează și întîlnirea cu nedreptatea ce I se face LUI și nouă la un loc. De către actualele lumești îndeletniciri, omenești neputincioase, înstrăinări. Conștient fiind de așa societate, adineauri trecînd pe lîngă un locaș de cult cu activitate azi. E sărbătoare la creștinătatea nației în deriva vremurilor și nu de acuma. Deci prin dreptul respectivei construcții noi în domeniu, am avut momente emoționale.
  Ca și-n dreptul drapelului unei unități militare cînd făceam stadiul, ori prin altele. Ce ne imprimă așa din te miri ce o stare ce ne vine fără a o putea stăpîni. Ne stăpînește o vreme, pentru a ne da seama de noi ce neînsemnați sîntem de neputințe. Stăpîniți nu în deplină cunoștință firească încă LUI, știind că I se greșește în lume.
  Și noi mai brejii căutînd îndreptarea cerută SUS și încă-n lume necunoscută firesc.

3610...Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață

  Ne avîntăm să ne încredem în cele lumești mai răsărite înfăptuiri, ne credem împliniți. Cu ele, prin ele nici vorbă de EL și aflarea LUI corectă, ni-I ascuns și nici capul nu ne doare. Nici EL de așa nevolnici duși cu sorcova nu-I interesat, pînă nu-și revin căutînd îndreptarea. Firească LUI și nouă demni și omenoși cum trebui să demonstrăm mereu că sîntem.
  Într-adevăr ne dăm seama de micimea noastră fără bun-simț, bunătate și dreptate. Corectitudinea ca oameni de omenie ce trebuie mereu să fim între oameni, dar atît. Nu sîntem în stare și de pașii schimbării bune cu strășnicie de urmat ca oameni. Ce ni se tot cere să-I fim și de putem și-n fața LUI să ne comportăm corespunzători e și mai și.
  Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață nu numai pentru noi înșine.

3598.Calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru noi de jos

  Mereu găsim soluții strict lumești, omenești, fără a ține cont de EL și noi ca un întreg cumsecade. În fața LUI, ci bîntuiți de neputințe în îndreptări corecte între noi și-n fața SA. Ne lecuim de ceea ce-i cazul și ne privește strict necesar să devenim oameni de omenie. Fofilîndu-ne mereu cu cîte închipuiri puse în practica înstrăinării de calea dată și mereu negăsită.
  Degeaba ne sînt date de cînd lumea încercări diferite, lecții de urmat pentru a ne veni mintea la cap. În vederea alăturării corecte de EL și „comunul” dăinuirii pe acest Pămînt. În vederea aflărilor de viitor alăturea oarecum, nu tot pe loc în năstrușnice împotriviri. Ce ni-L tot fac cu neputință de a-L ști cu adevărat cum ne trebuie în devenirea folositoare.
  Poate nu-i una singură, dar e de aflat calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru jos.

3384.Ce-și va afla astfel mai grabnic sfîrșitul, oricum în derulare...

  Împotrivindu-ne nedreptăților lumești, cu timpul și el, timpul trece de partea noastră. Plus se creează noi înlesniri, neștiute de la început, ce ne învigorează cu vremea. Aflării trebuincioase, îndreptățindu-ne în fața SA și a celorlalți oameni, cu timpul și ei. Căutîndu-și calea dreaptă, demnă, firească, pierdută-n vremuri neputincioase, prelungite și azi, de mai merge în neștire lumea.
  Cu-i pasă de îndreptarea lumii, dacă nu nouă din vreme, să simțim și noi nedreptățiții atîta amar de vreme. Măcar o vreme și noi acolo cumsecădenia între oameni și-n fața SA. Că Atunci fiecare o va afla, dar poate noi nu, deja fiindu-ne ridicată puntea cetății salvării. Așa că să mai apucăm mai timpurie dezmeticire, firească Atunci, însă nefirească acuma în nedreptatea încă la putere.
  Ce-și va afla astfel mai grabnic sfîrșitul, oricum în derulare, dar încă nu-i acuma chiar.

3099.Afli ce-ți trebuie la o adică, poate nu-i neapărată nevoie?! Doar EL știind tot! Învață-te minte! Receptiv fii!

  Fiind liber în interiorul ființei tale, așa fii cu tine tare să te ții departe de alte tare. Lumești cît or fi de destoinice și formalizate, informate și altele, tot nedrepte îs. Cît încape de nu-s cu EL în formare corectă, năzăriți pe închipuite zburdălnicii. Coclite de așa neigienică curățenie a neputinței omenești, îndepărtate de calea LUI.
  Nici n-o căutăm, ci îmbuibați și fuduli în prostii de cînd lumea dispărem. Neștiind mai nimica bun și util, nici nouă și nici altora cu folos cumsecade. Rateuri, irosiri de ale LUI căutări de bine fără folos însă, dovedindu-ne neputincioși din fire încă o vreme. Pînă va fi coaptă mintea lumii și altă făină se va măcina, curată și albă în toate cele demnă.
  Echilibrînd gîndirea cu simțirea a ceea ce-i de folos bun, delăsători cu instinctele. Ne prelucrate corect, abținerea înainte de toate, eventual prin EL, afli ce-ți trebuie la o adică. De chiar îți și trebui, poate nu-i neapărată nevoie?! Doar EL știind tot! Învață-te minte! Receptiv fii!

1665.Nu se știe Esența existenței, ci minciuna

   Chiar de ești un ordinar de nedrept o viață, zic escrocii, te salvezi de te îndrepți de ignat. Aiureli de răuleni ce pot prosti pe mulți creduli. Cînd lipsește din societate Baza vieții, ne raportăm la ce ni se năzare, că-i mai ca lumea. Adică la edificii, la cîte lumești efemere înjghebări ce-s ca noi de trecătoare. Să nu rămîe nimic durabil ca datoria față de EL, și s-o tot plătim nerozia neascultării SALE.
    Nu se știe Esența existenței și se crede în minciuni tărăgănate de mult timp. Și nu s-o priceput defel părăsirile repetate în istorie și veșnicile suferințe sîngeroase și altele la fel. Legătura cu EL fiind definitiv ruptă de milenii nici azi nu se poate încă închega. Și rezultatele se simt tare rău, dar nu se știe că-i strigător la CER, neputința lumii.
    Omul sfințește locul indiferent de profesie, e mare lucru să fii om adevărat oriunde e meritorie prestația sa. Dar azi îs foarte rar întîlniți și de regulă dăm numai peste gogomani, ce nu știu ce trebuie cu adevărat, ci doar mișelii. Virtuțile morale is de căutat azi în lume și cu astfel de inși să ne înfiripăm societățile toate. Și cu respect Divin în tot ce fac, că nu va mai fi degeaba ca pînă acuma.
    Fericirea e un dar Divin, îl capătă doar cei ce-o merită. Iar unii nedrepți se fericesc singuri pe seama altora, furîndu-le-o ceea ce în timp li se întoarce împotrivă plătind. Ne șiind sensul vieții, adică Baza vieții lipsind din societate nu se știe ce e de făcut cît trăim. Să fim cu bun simț și înspre bine mereu îndrumați la început și ulterior, noi învățînd pe alții. Și să-L știm cît mai corect.
    De nu știm să ne purtăm în viață, nedreptatea făcîndu-ne existența, sîntem lesne părăsiți și suferința, disperarea și moartea devreme. Ne pricinuiesc mari nemulțumiri, irosindu-ne traiul, neînțelegînd nimic din viață. Și EL bifînd un rateu ce nu-L satisface defel. Dar asta-i, de nu-L urmăm și nici nu vrem încă să ne revenim nici acuma. Îndreptare cu forța doar EL de-o va catadicsi.