3916...Ce ne sînt accesibile

  Să nu stăm la pomana oricui, ci să trudim și EL trudește înspre priceperea noastră. Cu ceea ce trebuie să devenim la timpul oportun, îndreptînd ce am strîmbat. Acătării să arătăm că sîntem în natură, între oameni și-n fața Totului ce nu-L știm. Dar să ne strofocăm din toate încheieturile aflărilor știute, conlucrînd cu evitatul, urgisîtul, neînțelesul.
  Pentru a fi și noi în rînd cu lumea din care facem parte de vrem ori nu, așa ni-i datul. În lumea perfectă a SA și noi oarecum cam rămași pe chelia noastră neputincioasă. Sărind drept în mărinimia comportărilor în prefaceri benefice tuturora de se poate. E tare greu dar nu imposibil, de vrem neapărat totu-i posibil, bucurîndu-ne de viața dată.
  Poate nu chiar minuni să facem, cu toate că-s comparabile prin strădanii și purtări ce ne sînt accesibile.

3598.Calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru noi de jos

  Mereu găsim soluții strict lumești, omenești, fără a ține cont de EL și noi ca un întreg cumsecade. În fața LUI, ci bîntuiți de neputințe în îndreptări corecte între noi și-n fața SA. Ne lecuim de ceea ce-i cazul și ne privește strict necesar să devenim oameni de omenie. Fofilîndu-ne mereu cu cîte închipuiri puse în practica înstrăinării de calea dată și mereu negăsită.
  Degeaba ne sînt date de cînd lumea încercări diferite, lecții de urmat pentru a ne veni mintea la cap. În vederea alăturării corecte de EL și „comunul” dăinuirii pe acest Pămînt. În vederea aflărilor de viitor alăturea oarecum, nu tot pe loc în năstrușnice împotriviri. Ce ni-L tot fac cu neputință de a-L ști cu adevărat cum ne trebuie în devenirea folositoare.
  Poate nu-i una singură, dar e de aflat calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru jos.

2327.Urmează un alt ciclu al veșniciei, ca Pămîntul

   Anii trec, ne trecem și noi și realizările noastre îs tot trecătoare, numai EL. E veșnic și realizările LUI își urmează un alt ciclu al veșniciei. Ca Pămîntul ce ne ține și ajută-n viață, martor a ceea ce sîntem și vrem a fi, nu prea ne iese. Cu nedreptatea în față nici nu-i cum, nu ne dă EL voie la multe. Ajungem să ne bucurăm de mici nimicuri, dacă altele nu ne mai permitem.
  Nu merităm și sîntem opriți, e nevoie măcar de o oarecare încercare de îndreptare. Să ne muncim a fi cum trebuie între oameni și-n fața SA. În prezent doar, trăind cît mai din plin, și trecerea e mai lentă, deplină, mulțumitoare. Modernitatea ne-o adus destule pe cap și bune, dar și o grămadă de nedreptăți. Să le alegem doar pe cele folositoare, ca oameni cu adevărat ne stricați.
  Ne dorim o viață de calitate, nu-i dorită cantitate de regulă, cu excepțiile firești. Și de asemenea vom ține la respect materialitatea existenței, chiar de-o admirăm.