3832...Oameni cu adevărat oricînd și oricum

  Viața ne pune cînd și cînd la punctul cel mai de jos, răceala, înghețul firii. Cînd ne moare cineva apropiat și-n veghea după dispariție ți-l amintești viu. Și acuma mort, nemișcat și rece, trecerea spre dematerializare, după plecarea sufletului. Unde numai EL știe și ce va urma, de va mai fi urmare cumva ori ba, de nu altceva. Ce noi nu mai avem tăria dreptului ne cîștigat încă, cred o vreme doar.
  Simțim atunci pe față și nu ne priește cît de singuri sîntem în voia valurilor vieții. În fața SA, cît de neajutorați și cît de sulemeniți ne credem, fără habar de a fi cum trebuie. Nici între noi și nici de EL, ce-I cel mai important nu vrem, nu putem de la o vreme să știm. Luați de un firesc nefiresc omenirii lăsate de EL să vadă ce ne facem, încotro o luăm?!
  Din astfel de situații limită de dezmeticire ar trebui să învățăm trăinicia bună. Dovedindu-I posibilitatea de a redeveni oameni cu adevărat oricînd și oricum.

2410.Benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură

  Cînd va fi timpul hotărît de SUS, ce nimeni, numai EL îl știe. Ne vor dezmetici și cei ne încă nici nu visează și se va spune lucrurilor pe nume tare și răspicat. În gura mare, că va fi de viață și moarte cunoașterea Adevărului SĂU și al nostru. Zguduitor și benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură, ce-i un șoc de altă lume.
  Și nu cu lipsă de entuziasm, ci din contra, regăsirea a ceea ce nu știam din noi. Va fi nu spre pierzanie, ci spre cunoașterea binelui desăvîrșit, minunat în comportări. Ce nu-l știam posibil între oamenii ce sîntem tot noi, dar parcă cu totul alții. Manierați, delicați, făcîndu-ne viața cît mai plăcută unul altuia. Avînd și de ce, EL va fi printre noi, simțit altfel, cum nu am știut posibil că e în realitate.
  Și EL va fi cum nu am știut, dar și noi în fața SA, vom fi cum nu am putut fi atîta vreme. Redefinindu-ne ca oameni și noi înșine aflîndu-ne mai altfel că vom fi, buni. Făcîndu-I și LUI lucruri, fapte ce nu le știam posibile. EL, da seceră și unde nu o semănat, așa-I Dumnezeu și ne vom da după EL. Nu vom da dovadă de gură-cască ci cumințiți și învățați din mersul noi căi.

2327.Urmează un alt ciclu al veșniciei, ca Pămîntul

   Anii trec, ne trecem și noi și realizările noastre îs tot trecătoare, numai EL. E veșnic și realizările LUI își urmează un alt ciclu al veșniciei. Ca Pămîntul ce ne ține și ajută-n viață, martor a ceea ce sîntem și vrem a fi, nu prea ne iese. Cu nedreptatea în față nici nu-i cum, nu ne dă EL voie la multe. Ajungem să ne bucurăm de mici nimicuri, dacă altele nu ne mai permitem.
  Nu merităm și sîntem opriți, e nevoie măcar de o oarecare încercare de îndreptare. Să ne muncim a fi cum trebuie între oameni și-n fața SA. În prezent doar, trăind cît mai din plin, și trecerea e mai lentă, deplină, mulțumitoare. Modernitatea ne-o adus destule pe cap și bune, dar și o grămadă de nedreptăți. Să le alegem doar pe cele folositoare, ca oameni cu adevărat ne stricați.
  Ne dorim o viață de calitate, nu-i dorită cantitate de regulă, cu excepțiile firești. Și de asemenea vom ține la respect materialitatea existenței, chiar de-o admirăm.

1949.Nu L-au luat în serios nici atunci

   Nu a fost și nici nu va fi nici un mesia care să vie în Slavă, ci numai EL, Creatorul. Cum o fost acum 77 de ani pe la noi, va mai veni cînd va hotărî. Și nedrepții nu L-au luat în seamă prea mult nici atunci și cred nici în continuare de nu se va impune EL. Forțînd nota ca orice Dumnezeu ce se respectă și nu-I respectat de cei ce-I sînt datori. Pe care I-o creat la timpul potrivit, atunci.

   Că momentat se crede în zurlii închipuiri și nedreptatea lumii e tot mai accentuată. Se impune dorința LUI de a ne moraliza între oameni, cum trebuie și să-L știm. Și nu oricum ci că-I adevăratul și Unicul Dumnezeu din CER. Responsabil de noi vii de pe Pămînt.
   Că nu se crede în EL cu îndîrjire netrebnică, e lucru știut și tot așa.  Nu se știe prea ferm și clar că datorită necredinței în EL și nedrepți, cum sîntem. În comportări sociale, avem de îndurat atîtea necazuri și dispariții nejustificate. Doar că nu-L luăm în serios cum e de dorit, ca să ducem o viață normală.