4053...Și nu altfel că plătim.

  Ni se pare doar, întregi populații își imaginează că-și vindecă neputințele. Dînd vina pe altele ce-i pun la punct oarecum în decursul istoriei, false porniri. Ne educate din fragedă copilărie fără Baza vieții, relația cum trebuie cu EL. Astfel ce dacă se numesc nemți ori ruși, aceste calamități temporare ale vremurilor. Pot fi alții în istorie (americanii), care să ne atragă atenția că-I greșim cu toții suferind corecții.
  Deci se impune nu a vedea consecințele grave, finalul neputințelor, cînd EL ne părăsește. Și au loc necazurile la îndemîna forțelor de tot felul, gîndire de SUS, să ne tragem pe seamă. Îndreptîndu-ne în termenii SĂI dați și nouă, la toată lumea, respectîndu-I legile. Nu tocmindu-ne în fața LUI, că nu-i loc de tocmeală, ci îndreptarea între noi oamenii cu toții și-n natură.
  Și de EL știind și respectîndu-L, crezîndu-L doar pe EL, Creatorul lumii și nu altfel că plătim.

3832...Oameni cu adevărat oricînd și oricum

  Viața ne pune cînd și cînd la punctul cel mai de jos, răceala, înghețul firii. Cînd ne moare cineva apropiat și-n veghea după dispariție ți-l amintești viu. Și acuma mort, nemișcat și rece, trecerea spre dematerializare, după plecarea sufletului. Unde numai EL știe și ce va urma, de va mai fi urmare cumva ori ba, de nu altceva. Ce noi nu mai avem tăria dreptului ne cîștigat încă, cred o vreme doar.
  Simțim atunci pe față și nu ne priește cît de singuri sîntem în voia valurilor vieții. În fața SA, cît de neajutorați și cît de sulemeniți ne credem, fără habar de a fi cum trebuie. Nici între noi și nici de EL, ce-I cel mai important nu vrem, nu putem de la o vreme să știm. Luați de un firesc nefiresc omenirii lăsate de EL să vadă ce ne facem, încotro o luăm?!
  Din astfel de situații limită de dezmeticire ar trebui să învățăm trăinicia bună. Dovedindu-I posibilitatea de a redeveni oameni cu adevărat oricînd și oricum.