4263..Domină.

  Să fim atenți cu cine ne potrivim, ne apropiem, că-i posibil de nu bagi de seamă să te trezești tîrît în mulțimi neroade. Ca orice mulțime oricît de mare nu-i la cele mai alese acțiuni și vorbe, ci-n fundul cel mai de jos al potențialului lor. Ce dă pe afară din ascunse unghere ale ființei necunoscute celorlalți, la o adică dîndu-și arama pe față oameni de încredere.
  La un moment dat schimbînd macazul de la bine la rău și urît, că-i mai lesne și-n firea lucrurilor naturale. Omului nu-i priește dragoste și iertare să emane, ci invidie și ură, e nevoie de strașnică educație cu firea proprie a o domoli în timp și spațiu. Cu atentă înfrînare și foarte greu mulțimile acceptă cumsecădenia, omenia, trebuie strașnică ținere în frîu după idealuri înalte.
  De ne atins cu una cu două, ci-n virtutea unor minuni, irealitatea, supremul ideal de ne gîndit și de ne înțeles le atrage și domină.

3832...Oameni cu adevărat oricînd și oricum

  Viața ne pune cînd și cînd la punctul cel mai de jos, răceala, înghețul firii. Cînd ne moare cineva apropiat și-n veghea după dispariție ți-l amintești viu. Și acuma mort, nemișcat și rece, trecerea spre dematerializare, după plecarea sufletului. Unde numai EL știe și ce va urma, de va mai fi urmare cumva ori ba, de nu altceva. Ce noi nu mai avem tăria dreptului ne cîștigat încă, cred o vreme doar.
  Simțim atunci pe față și nu ne priește cît de singuri sîntem în voia valurilor vieții. În fața SA, cît de neajutorați și cît de sulemeniți ne credem, fără habar de a fi cum trebuie. Nici între noi și nici de EL, ce-I cel mai important nu vrem, nu putem de la o vreme să știm. Luați de un firesc nefiresc omenirii lăsate de EL să vadă ce ne facem, încotro o luăm?!
  Din astfel de situații limită de dezmeticire ar trebui să învățăm trăinicia bună. Dovedindu-I posibilitatea de a redeveni oameni cu adevărat oricînd și oricum.

2497.Nimica nu există și nu ar exista fără EL

  La cei simpli, oamenii de jos, necredința e explicabilă, dar la cei cu carte, nu. Că ei au destule cunoștințe ce nu se leagă fără a-L ști măcar cît de cît. Că nimica nu ar fi existat și nu există fără EL și știți bine asta și nu de acuma ci de secole. Ori vă îndoiți? Puneți mîna și studiați literatura, ce nu-și explică lumea științelor atîtea și atîtea.
  Neclarități, teorii ce-s în aer, nu se leagă mai nimica, fără Un Ceva, Inexplicabil. Vă e frică să-L numiți, așa de nedrepți sînteți în fața LUI și a nostră, neputincioși. EL E Părintele Suprem și simțiți asta dar nu vă hotărîți o dată să fiți, voi înșivă. Responsabili în fața LUI și a noastră, dîndu-ne un semn că știți a fi oameni adevărați.
  Hazardul creator, așa vă închipuiți, nedrepților, întîmparea l-o creat pe om, natura, Pămîntul. Sistemul solar, galaxiile și Universul Inexplicabil. Forța  imensă a materiei întunecate ce continuă să modeleze cerul. Și noi ne împiedicăm în neputința de a ne defini pe noi și ceea ce ne înconjoară de la mic la mare.