4053...Și nu altfel că plătim.

  Ni se pare doar, întregi populații își imaginează că-și vindecă neputințele. Dînd vina pe altele ce-i pun la punct oarecum în decursul istoriei, false porniri. Ne educate din fragedă copilărie fără Baza vieții, relația cum trebuie cu EL. Astfel ce dacă se numesc nemți ori ruși, aceste calamități temporare ale vremurilor. Pot fi alții în istorie (americanii), care să ne atragă atenția că-I greșim cu toții suferind corecții.
  Deci se impune nu a vedea consecințele grave, finalul neputințelor, cînd EL ne părăsește. Și au loc necazurile la îndemîna forțelor de tot felul, gîndire de SUS, să ne tragem pe seamă. Îndreptîndu-ne în termenii SĂI dați și nouă, la toată lumea, respectîndu-I legile. Nu tocmindu-ne în fața LUI, că nu-i loc de tocmeală, ci îndreptarea între noi oamenii cu toții și-n natură.
  Și de EL știind și respectîndu-L, crezîndu-L doar pe EL, Creatorul lumii și nu altfel că plătim.

3287 E foarte greu, ființa dată a fi în cooperare, în comuniune și bună înțelegere cu ceilalți

  Să nu fim delăsători în nimica ce credem că ni se potrivește, ne ajută-n viață. E și greu că-n lume Baza vieții nu-i, ci o abureală cronică, cu cîte trăsnăi și tărășenii. În toate domeniile vieții, de sus pînă jos și de la dreapta la stînga, oricum o iei. Nedreptatea conduce lumea și restu-s neputințe în diferite stadii de dezvoltare.
  Baza vieții, lipsa LUI dintre noi, alungat de o crasă eroare ce ne conduce fără EL. Și ne costă amarnice părăsiri și urîte și rele pedepse ce le tot suferim de cînd lumea. Mintea nu-i unde trebuie, ci-n aiurite interese, fără noimă și nelegiuite porniri. Ce ne tot îndepărtează de calea ce ne-o tot dorește EL nouă, încă fără efectul scontat SUS.
  Se contează și pe lupta cu sinele nesăbuit în cîte cîrdășii pornit și chiar să ne însingurăm. E foarte greu, ființa dată a fi în cooperare, în comuniune și bună înțelegere cu ceilalți. Nu ne prea pricepem încă viața cum trebuie, mai sînt necunoscute multe.

1783.Cunoașterea SA și a legăturii cu noi posibilă

   Nefericiți pășim, nesiguri prin viață și nu  puțin, ci cale lungă și chiar de multe generații. O tot căutăm și nu aflăm ceea ce-i nevoie ca să trăim bine pe Pămînt. De atunci Baza vieții, adică cunoșterea SA și a legăturii cu noi cît e posibil. Că nu putem deocamdată depăși niște obstacole puse de EL să nu știm încă, nemeritînd.
   Și EL e îngrijorat că nici în fruntea maselor nu-s destoinici ci tot o apă și-un pămînt. Ori cum e acuma pe la noi de cam mulți ani și mai mari lichele, ce ne trag în jos. În loc să ne înalțe prin exemplul personal deosebit de bun și corect cunoscîndu-L cu adevărat, de se poate. Că-I foarte greu în nedreptatea asta generalizată și fără EL.
   Ni se cere ca să răzbim în viață să participăm la aflarea ei corecte, îndreptați în bine. Și a realității SALE în lumea noastră. Convenind astfel cu cerințele LUI către noi, căutîmd să le îndeplinim. Ca să putem înainta înspre o cale a cunoașterii terestre și cosmice, naturii și cîte altele. Ce se vor deschide aflării de ne vom învrednici atunci, cînd va fi să fie.
   Se poate pînă la un punct al aflării căii corecte și ceea ce ne trebuie și nu-i în lume încă. Să fii tentat să te izolezi de restul cît se poate, nu categoric că-i greu. Și eu am această cale în vedere, pentru că erau neclarități și contre nedorite. Și mai bine să nu știe prea mulți, cum o duc și de ce? Că îmi dau seama că nu-i timpul încă și nici EL nu mi-o dat voie încă. Decît atîta.

1766.Nu ne dezmeticim la timp și-i dezastru

   Rostul nostru între visele fiecăruia și realitatea trăită, într-o viață ce n-o pricepem. Decît atunci cînd ne este dat voie de SUS, s-o gustăm, cum putem fiecare. În felul său specific, dar de regulă fără Baza vieții să o știm și îndreptați între oameni. Și ulterior EL ne atenționează un timp după care încep părăsirile, suferințele și moarte prematură. De nu ne dezmeticim la timp, preîntimpinînd dezastrul ce urmează.
   Căutăm bucuria, chiar fericirea care să dureze, de se poate, dar nu prea se poate. De nu avem voie de SUS, nu știm cum și de regulă nici acces liber la ea nu avem. Invidioși pe cei ce-o au, dar e nevoie de a-I îndeplini cererile SALE date nouă. Nu-i simplu dar se poate de cutezi cu curaj în timp.
   Deci sensul vieții nu-l știm încă, nu ni-i dezvăluit complet, că mai avem pași înspre cunoaștere. De făcut doar cu îndeplinirea acelor dorințe ale SALE, altfel mai mult avem probleme. Probleme de care nu scăpăm de cînd lumea, ne fiind cum ne dorește EL să fim. Îndreptați în societatea umană și-n natură și știindu-L corect.
   Avem iluzii, chemări și mai și certitudini și mai rar reușite și bucurii. Nu sîmtem beneficiarii omului programat de SUS în totalitate, că nu reușim să ne încadrăm în standardele cerute. Ci nedrepți cît încape, imorali înrăiți, că-L ignorăm, de nu chiar, renegăm. Pe Singurul Dumnezeu din colțul ăsta de Univers, c-or mai fi, dar nici pe EL nu-L știm.

1680.Nu avem deschidere nici înspre natură

    Natura ni se dezvăluie uneori cînd sîntem inspirați, a o căuta cum trebuie. Adică fără a o deranja, ci respectîndu-i tainele, legile încă necunoscute nouă prea nedrepți. Necunoscînd Baza vieții, ce-i lipsă între noi oamenii, nu avem deschidere nici înspre natură. Profităm de unele îmfăptuiri ce considerăm că ne dau drepturi și demolăm, distrugem echilibre ancestrale. Dinainte de noi împămîntenite și încă ne aflate.
    Spre deosebire de EL, ce-I domol și ne rabdă multe, naturii tot EL i-o dat dezlegare. Să ne altoiască cînd ni-i lumea mai dragă de-o stingherim, și-am luat-o pe cocoașă mereu. Și mintea ce-a de pe urmă a românului tot n-am căpătat-o. Nedrepți și cu noi și cu restul la fel, ne știind ce-i bunul-simț, răbdarea și binele. O tot fredonăm hodorogita înrăire de mult tare și nu ascutăm de EL defel.
    Nu-L știm de nici o culoare foarte mulți, înstrăinați, cu toată  a SA coborîre printre noi acum nu demult. Tot nu-L respectăm și-L ignorăm chiar părăsiți și-n nevoi, o tîrîim mereu în neștire. Aflînd ce-i frica de moarte și n-ar trebui, dar așa ne trebuie că minte nu vrem să prindem. Făcîndu-ne încă de cap și plătim, nemulțumindu-ne viața.
   O viață ce ni se ascunde vederii noastre, că nu sîntem cum trebuie încă un timp. Doar un timp că tot ni se va impune de SUS menirea ce-o avem, dar încăpăținați n-o vrem încă. Mai străbare din CER unora ce li se năzare mai corecte aflări înălțătoare firii încă necunoscute. Adevărul e că nu-L merităm și ascuns nu-L știm căutîndu-L cam peste tot.
   Mulțumindu-ne cu ce alții mai altfel decît noi și-L închipuie, mai mult legat de natura Pămîntului. Ce-i ființă nedeslușită defel nouă. Și fără sorți de aflare după cum merg treburile. În cercul apropiaților trece ateu dar îL caută neîncetat, sperînd în orice, că nu îi e clar nimic. Așa-i de nedreaptă lumea față de EL, că și cei ce-L caută nu-L află întocmai cît au putere.
   Și au vaste și diverse cunoștințe, dar se vede să lipsind Esența vieții din societate, nu au nici cea mai vagă ideia despre EL. Așa vrea EL deocamdată să se petreacă lucrurile.

1665.Nu se știe Esența existenței, ci minciuna

   Chiar de ești un ordinar de nedrept o viață, zic escrocii, te salvezi de te îndrepți de ignat. Aiureli de răuleni ce pot prosti pe mulți creduli. Cînd lipsește din societate Baza vieții, ne raportăm la ce ni se năzare, că-i mai ca lumea. Adică la edificii, la cîte lumești efemere înjghebări ce-s ca noi de trecătoare. Să nu rămîe nimic durabil ca datoria față de EL, și s-o tot plătim nerozia neascultării SALE.
    Nu se știe Esența existenței și se crede în minciuni tărăgănate de mult timp. Și nu s-o priceput defel părăsirile repetate în istorie și veșnicile suferințe sîngeroase și altele la fel. Legătura cu EL fiind definitiv ruptă de milenii nici azi nu se poate încă închega. Și rezultatele se simt tare rău, dar nu se știe că-i strigător la CER, neputința lumii.
    Omul sfințește locul indiferent de profesie, e mare lucru să fii om adevărat oriunde e meritorie prestația sa. Dar azi îs foarte rar întîlniți și de regulă dăm numai peste gogomani, ce nu știu ce trebuie cu adevărat, ci doar mișelii. Virtuțile morale is de căutat azi în lume și cu astfel de inși să ne înfiripăm societățile toate. Și cu respect Divin în tot ce fac, că nu va mai fi degeaba ca pînă acuma.
    Fericirea e un dar Divin, îl capătă doar cei ce-o merită. Iar unii nedrepți se fericesc singuri pe seama altora, furîndu-le-o ceea ce în timp li se întoarce împotrivă plătind. Ne șiind sensul vieții, adică Baza vieții lipsind din societate nu se știe ce e de făcut cît trăim. Să fim cu bun simț și înspre bine mereu îndrumați la început și ulterior, noi învățînd pe alții. Și să-L știm cît mai corect.
    De nu știm să ne purtăm în viață, nedreptatea făcîndu-ne existența, sîntem lesne părăsiți și suferința, disperarea și moartea devreme. Ne pricinuiesc mari nemulțumiri, irosindu-ne traiul, neînțelegînd nimic din viață. Și EL bifînd un rateu ce nu-L satisface defel. Dar asta-i, de nu-L urmăm și nici nu vrem încă să ne revenim nici acuma. Îndreptare cu forța doar EL de-o va catadicsi.

1664.Nu sîntem îndreptați și conștienți de EL

   De asta tot zic eu de Baza vieții, că EL e temelia noastră, oricum am lua-o tot la EL ajungem. De sîntem conștienți și nu duși de nas de cîte nedreptăți nefirești dar tare obișnuite. În lumea de azi așa încercată prin părăsiri mereu, unde te întorci tot suferință, disperare și moarte. Nu contează vîrsta, bogăția, rangul socio-culural, religios ori alte feluri personale toate nedrepte în fața SA. Și a noastră, nu sîntem încă îndreptați  și conștienți de adevărul SĂU și al nostru.
   Mai mult, nații întregi părăsite sînt supuse pedepsei cam pe rînd, pînă vă veți dezmetici oamenilor? Astfel, nici nu le amintesc pe cele mai vechi ci mai recente : Noua Zeelandă, Japonia, Norvegia, Orientul apropiat și Nordul Africei, nici în Grecia nu-i cum trebuie și-n generat în Europa și-n Lume pe ici pe colo mai ținute sub obroc, dar se cam știu.
   Ne tot atenționează, în felul SĂU, mai ”natural”, că-I Șeful și nu-L băgăm în seamă cam defel, făcîndu-ne de cap. Nedrepți, înrăiți, egoiști, intoleranți, imorali, fără credință adevărată în EL, neștiindu-L. Și lucru care cam imediat ne costă, nu respectăm Natura Pămîntului și o sfeclim pe ici pe colo.
   Și cei ce reușesc să-L afle și îndreptați și la alții să se afle îndrumîndu-i cum poate și de-I cere, ori permite. Că nu-I cunoscut și respectat în lumea de azi, cum se cuvine și ar fi timpul, că de atenționări și părăsiri e plină lumea și e timpul să fim cum trebuie. Pentru a nu mai fi părăsiți și-n suferință și moarte prematură, ori vă place?
   Nu cred, dar nici curajul nu vă dă afară din casă, neputincioși, poate nu toți, dar încă nu știu alte exemple bune în desfășurare. Ori poate nu pricepeți mesajul SĂU de acum 77 de ani și ceea ce vă transmit eu de cca. doi ani cel puțin. Cînd aflîndu-L și ne înhămăm la o treabă ce-i în concordanță cu ceea ce ne cere EL, nu-i numai profit ci și treabă de făcut.
   Și-o afli în parcurs, după cum ești în fața SA, singur nu prea poți aprecia și te înșeli. Așa rezonabilă răbdare și conlucrare să afli calea corectă și astfel să devii folositor conștient.

1662.Nu știm la ce să ne raportăm cît trăim

     Nu contează defel unde îți vei duce viața, de oriunde ai fi de loc, EL te va pune în opera ce-I trebuiești. Că vrei ori nu, iar de nu-I corespunzi te părăsește în suferințe și alte necazuri. Și chiar o poți încheia cu viața, nemulțumit și bosumflat pe ea, dar din vina ta. Că încă nu sîntem conștienți de asta, e simplu, ne lipsește Baza vieții în lume.
    Nu știm la ce să ne raportăm cît trăim, ne lipsește reperul SĂU, etalonul, ce ni l-o inițiat în facere și l-am uitat. Nedreptatea și acuma ne ajută să-I greșim și plătim cu toții, de pe aicea. De ne-am îndrepta cum EL ne cere, moralizîndu-ne în societate, bunul-simț din moși-strămoși. Și binele doar de înfăptuit și știindu-L corect. Astea-s cerințele SALE și simplu îndeplinite, să nu ne complicăm viața dată.
    Cînd ne întîlnim prima dată cu EL, e un strigăt de izbîndă, de biruință asupra nefirescului din noi. Am învins neputința și ne încercăm altfel felul de a fi în schimbarea ce-o cauți. Încercarea-i abruptă, neliniștită uneori, te face să te întristezi de greul ce dai. Nimic nu-i ușor, că te-ai înstrăinat de obîrșia dată o dată demult la toți.
    EL te silește o dată intrat pe mîna LUI, nu-I mai ești indiferentul de-o viață. Ci altă făină se macină cît vei mai trăi, nu ai încotro, cale-i în față, de urmat. Deosebiri în cursa de încadrare în cerințele SALE, doar EL le știe și de reușești vei ști. Se pune doar ce ești singur în stare, nu ai aliați și nici potrivnici decît pe tine însuți.
   Că ne jucăm doar roluri ce ne privesc doar pe Pămînt, și în rest cînd liberi ajungem. Sîntem fără povara unor existențe nedemne ce nu ne mai privesc, actori fiind doar. Într-o vastă epopee terestră, regizați din CER, doar așa să ne aflăm în treabă doar. Auireli de nedrepți ce nu ne știu și nu se știu și nici pe EL și menirea noastră în lume.
   Avem cu toții în curînd un nou început cu EL mai altfel. Doar să ne îndeplinim schimbarea dată și încă ne aflată și nici împlinită corect de toți.

1660.Rezonăm independent, dar mulțumiți de noi

    Îndărătnici într-o societate nedreptă în ansamblu și-n particular, ni se pare că-s ceilalți. Tot îndărătnici îs și mai nebuni, dar totu-i o apă și-un pămîne fără EL, Baza vieții lipsindu-ne. Nedreptatea ne duce de rîpă, părăsiți, în suferințe și moarte devreme. Ne pricepînd lumea și viața, nemulțumiți și nerealizați, fără EL între noi și ne făcînd doar binele.
    Să nu ne învoim cu orice ni se oferă, ci să alegem ce-i corect doar cu bun simț și bine. Și numai ceea ce ne place cu adevărat, simțit așa, ca să ne desăvîrșim, altfel e degeaba rîvna. Retîndu-ne ca majoritatea în dezordinea și dezmățul ăsta general de neînțels. Deci să fim pretențioși în a ne alege prestația, ce-o desfășurăm în concordanță cu ce trebuie și simțim bine și frumos chiar și util.
    Că-n nesiguranța generală a vieții, ne pierdem ușor și devreme, ratîndu-ne pornirea. Să ne gîndim bine și mai bine mai așteptăm și-n tihnă abordați-L doar și sigur vă va ajuta. În timp, mulțumiți-I și alăturați-vă LUI, dar considerați, cum vreți? Doar lîngă EL vă va fi bine și-n siguranță viața și a familiei voastre.
    Numai forțele ce ne diriguiesc din sferele lor de ne știut nouă, pot fi impasibile. Noi nu, fiind siliți de normalitatea, firescul existenței fiecăruia, cum îi e dat. Rezonăm în felul nostru independent cu ce simțim că-i normal, dar să fim mulțumiți de noi, asta-i important.
    Iar de sîntem un nedrept ordinar, înrăit, urîțit în fărădelegea terestră și ne căutăm numele. Categoria ce-o aflăm se poate dintotdeauna fi sigur cunoscută de cînd e lumea. Că nedreptatea-i de mult în lume și consemnată ca atare de povara vechilor netrebnicii umane.
    Fiind atenți la cum ne facem viața, că-i destul o infimă cantitate de răutate și urîțenie, să ne-o strice. Paza de noi înșine e principala preocupare, că de aici e primejdia mai mare și de ne luat în seamă, de regulă. Căutînd mereu să fim săritori în calea celor ce au nevoie sinceră de noi, oricît de ocupați am fi.
 

1647.Argumente și mijloace, nu ai cum I te împotrivi

   E o stare de nebunie generală, ne dăm seama că nimeni nu-i nebun cu adevărat. Ci nițel fiecare e cam nebun în felul său, o fi așa timpul, ori așa ne e firea? În stadiul acesta al aflării noastre în lume.
   Din felul nostru obișnuit de a fi, ne trezim că dorim și alții să se inspire. Și chiar de s-ar putea cît mai mulți și necondiționat, așa de zurlii sînt unii. Toleranța înainte de toate, dar în privința SA, e altă mîncare de pește. E Baza vieții, fără EL nu eram și de sîntem datori-I sîntem, de vrem ori nu. Ne obligă, are și argumente și mijloace și nu ai cum I te împotrivi.
   Și nici nu-i greu să fim cum dorește, moralizați, în bine și să-L știm, simplu și fără complicații. Că de regulă nu ne plac lucrurile simple și nu ne lăsăm pînă nu le complicăm în mod inexplicabil.
   Presupunem doar, El știind adevărul, un timp ne-o lăsat mai liberi să ne găsim calea. Chiar și fără EL, așa am ajuns acuma în fața SA. E ca în fața unui ogor ne lucrat mult timp. Năpădit de buruieni, sînt răzlețite din varii motive și plante bune. Ce ți-ar fi de folos, cum să faci? Ierbicidezi totul și avînd timp reiei cultura, se poate ca să nu mai fie timp favorabil și să muncești degeaba.
    Să ai un ierbicid selectiv, doar excelent și indiferent de stadiul culturilor. Și poate nu rentează, ori pur și simplu și buruienile nu-s chiar de azvîrlit toate. Mai sînt și în anumite condiții le poți schimba în folositoare. De-ți bați nițel capul și obții realizări din te miri ce, neînsemnate și obișnuite.
   Deci cele mai bune rezultate le poți doar cu  migală, aflînd ce-i de făcut și să nu vrei să pierzi nimica. Ori cît mai mici piederi și de recuperat cît mai mult, dintr-un ogor compromis la prima vedere.
    Doar EL poate face astfel de minuni, cu noi ce de regulă, părem compromiși de nedreptatea ce ne-o cuprins în toate sferele de viață. Inclusiv și-i grav, și-n spiritualitatea ce-I era prin firea lucrurilor, doar a LUI .

1617.EL nu se amestecă în conceptul nostru

   E greu să ajungi perfect în lumea asta limitată de necredință, lipsind Baza vieții. Ne luîndu-L în seamă, nici EL nu ne ajută să ne desăvîrșim, decît foarte greu. Și acei foarte rare, genii, îs și mai altfel decît restul, mănîncă foc, conștienți de ei. Nu c-ar fi neoameni în comportări dar îs plini de ei și cam ne delicați și rafinați. Ci dedicații muncii lor în îmbunătățire continuă, ca și ființa lor, un tot ca lumea.
   EL nu se amestecă în conceptul nostru, gîndirea ni-I de la EL și atît, inițiată și lăsată. Să ne-o dezvoltăm, cum ne taie capul, de asta și moralizarea ni se cade nouă. A o înfăptui, îs legi nescrise de cînd lumea în continuă înnoire, ce ni-s atribuite. În sinea noastră, ca și spiritul dreptății, dar să nu le lăsăm să lîncezească, că pier.
   Și ne trezim ca acuma fără însușiri corecte în lume și-n fața SA, pe lîngă că nu-L știm. Și ni-I scos din cap, de nepăsarea celor ce aveau îndatorirea să ni le formeze. Încă din copilărie și să nu ne lase ca niște buruieni, că sîntem culturi alese. De care EL se preocupă de peste un milion de ani să ne găsim menirea. În cadrul proiectului SĂU, ce nu-L știm, că nu-I sîntem aproape.
   Aveți grijă schimbați-vă din mers înspre priceperea SA, corectă. Că în felul dezlînat în care nu-L știți, EL vă pregătește părăsiri, pedepse ce vă vor desființa. La ora ce vine, pentru toți, va rămîne numai credința curată în EL și atîta, în toată lumea.
   Cum să nu fie selectiv harul, că nu-L știm și trebuie să ne îndreptăm și cunoaște. De asta și rezolvările în dauna nedreptății îs rare pe latura LUI, puțini cunoscuți în lume. Consecițele harului îs și îndepărtarea de nedreapta lume și altele ce nu-s la îndemînă. Credința, urmarea SA, e schimbarea totală în fața SA și lumea constată ceva, neclar.
   Că-n timp te desăvîrșești de vrei și ai chemare și primire, e ceva, încă în aflare.

1603.Încă încasează și noi cu EL

   Nu-i cine știe ce afacere să cauți dreptatea, mai ales cînd e mințită, ca acuma în lume. De altfel ea e deosebit de vigilentă și aprigă, dar nu cînd e dusă în continuare în eroare. Din toate părțile, lipsind Esența, Baza vieții, și dreptatea acuma în lume e trasă pe linia moartă. Dreptatea cu mîinile legate la spate de nedeptatea mincinoasă și nerușinată. Ce-i și la noi în floare de se miră și curcile de așa țară de izbeliște.
   Cu oameni ce-s în stare de multe bune și utile și L-ar ști de-s lăsați, dar încă nu-i vremea. Cînd o veni? Doar EL, cînd s-o sătura de așa potlogării și așa mișei, încă încasează și noi cu EL. Deci e dificil să cauți dreptatea, cînd e bine înghesuită să nu fie văzută măcar.
   Nu-i liberă pe stradă, c-ar auzi și de cele corecte și cine știe de nu s-ar apuca de ce știe și s-o vezi la treabă. Cîți de-alde AD ar încăpea la zdup de nu s-ar mai ști de ei și ar scăpa țara de mișei. Și am mai ști și noi de ea, că-i bine și pe mîini adevărate și noi om mai fi cum trebuie. Lipsa Baze vieții, ce e Esența existenței adevărate, așa am fost proiectați cu EA să trăim.
   Că încercăm și alte feluri nedrepte de viețuire pe pielea noastră, ș-o încasăm vîrtos. Și de SUS și de la noi înșine, ne dă învoire EL, cînd ne părăsește, cam des că nu-L merităm încă. Deci ce căutăm găsim, de am vrea dreptatea, ar fi și ea printre noi acuma, dar nu se dorește încă.
   Nu-i cuțitul la os, că-i pe aproape, o fi, dar știm să ne oblojim nedreptatea să nu care cumva să ne lase. Așa proști nu cred că-s în multe părți? Sigur cu EL alăturea așa nedreptăți nu s-or pomeni, să ne încurce viața. Dar încă nu s-o umplut paharul.
   Și nici încîntătoare nu-i căutarea dreptății, e cu riscuri și pentru tine, trebuie să fii foarte curat. Că se ia de tine întîi și te faci de rîsu-plînsu, de nu-i ești corect. Cum de-o prostit-o atîta vreme nedreptatea? Lipsind-o din lumea noastră.

1599.Frumos și să fie palpabil în societatea umană

   Într-adevăr avem datorii față de EL Creatorul nostru și a restu și nu le știm poate defel. Acum se vede că-i timpul aproape de programarea LUI, o mai fost în vechime un astfel de program. De încunoștiințare reciprocă, mai ales noi omenirea cum se cade și nu știm. În vechime se vede c-o fost un preambul, al unei conlucrări, ce atunci n-o ținut mult.
   Acum e potrivită vremea, așa e după EL și o vom ști din ce în ce mai bine. Instruiți am fost acum 77 de ani chiar pe aicea și nu s-o înțeles cam deloc. Dar nu se lasă și dorește ce nu-i încă în lume Baza vieții, EL și corect știut. Și noi îndreptați în bine, frumos și util tuturora. E prea frumos dar trebuie să facem să și fie palpabil în societatea umană.
   Ne-o tot luat tare în viață cu neîndeplinirea ei, cum toți ne-o dorim. Dar ne ținînd cont de EL cum vrea, o sfecleam mereu în părăsiri și necruțătoare pedepse. Suferințe și moartea repede, neîndeplinindu-ne chemarea SA, la o existență corectă. Cum ni se cere de SUS, mereu și necunoscută ferm și adevărat.
   Adevărul SĂU dosit de nedreptatea lumii și încă în funcțiune, ne dărîmă existența. Trebuie să-L știm cît mai corect și grabnic, îndreptîndu-ne cum vrea. Ca să ne priască viața, existența nouă și a lor noștri și întregii lumii.
   EL ține la noi și ne vrea îndreptarea înspre ceea ce trebuie. Și să nu mai fie nevoit să ne tot părăsească în necazuri și nevoi. Ci să-L știm corect cît mai corect, cum E cu adevărat, Doar EL. Fără alte îngerințe ce nu-L prives și nici pe noi. Că vedem ce tot pățim de nu ne vîrîm mințile-n cap. Părăsiri timpurii chiar mergînd pînă la dispariții devreme, oameni ai Pămîntului!
  Reveniți-vă, e greu, că mii de ani ați fost tot mințiți, v-ați autoamăgiți continuu și la fel ați și pățit-o . Nu-i greu de doriți, de nu la fel o veți duce-o poate și mai greu. Cu EL nu-I de glumit, ne dorește îndreptați și să-L știm corect deocamdată!

1593.Lipsa cunoașterii SALE corecte în lume

   EL dorește să-L ascultăm și noi nu știm asta, cu cîte pe cap ne lipsește Baza vieții. Și nu-L știm și ce avem de făcut în existență cît trăim pe lîngă că evoluăm. De la copilărie, maturitate, bătrînețe și un sfîrșit după ce te saturi de o viață împlinită. Mai rar întîlnită această situație, nu? Pentru că de regulă nu ne comportăm corect în fața SA.
   Ne comportăm iresponsabil din cauza lipsei cunoașterii SALE corecte în lume. Degeaba EL în timp ne tot trage de mînecă și alte atenționări mai mult ori mai puțin simțite, ca atare, Nu ne impresionează defel, nu-L știm și pace. Intercalîndu-se și numeroase altele preocupări spirituale străine de EL, astfel și mai grea e aflarea SA.
  De ieri în CER a început eliminarea acelor influiențe străine LUI, ce nu-L cuprind corect. Și astfel în scurt timp și pe Pămînt influiența SA va crește și falsitatea celorlante va fi evidentă. Și vor fi înlăturare, doar EL va rămîne Singurul și Unicul cu Adevărat Dumnezeu cu noi vii.
   Astfel, că de cîte ori veți mai fi părăsiți și avînd necazuri, deorece nu-I respectați cerințele. Apelînd doar la EL, simplu și sincer vă va ajuta, contactîndu-L prin gînd ori alte adresări către EL. EL asta și vrea, ne știindu-L și-i greșiți cînd aveți probleme doar cu EL să vă întîlniți, căutîndu-L în mod expres. Doar pe EL nu pe alții, că-i de prisos și suferințele nu încetează.
   Sîntem în cautarea SA și nu ne dăm seama să recunoaștem sincer. Ne facem că plouă, cînd dăm de EL, inexplicabil și ne ferim a continua o relație ce-i necesară. Nu numai nouă ci întregii omeniri și LUI. E foarte dificil de dat o rețetă a legăturilor cum să fie, ca să fie cum trebuie între noi și EL. Așa că-i cel mai bine fiecare cum dorește și simte, doar de știut că EL ne așteaptă, îndreptați ori nu. 
   Închegînd o relație cu EL se vor rezolva în timp problemele ce apar, de se vrea.

1590.Că nu-i pace Acolo

  Profesiunea de om e cea mai importantă și din spatele oricărei îndeltniciri e omul. Care o sfințește ori ba. De asta se impune readucerea în prim plan Baza vieții în lume, c-o lipsit. Și EL cu toate că a fost pe aici și ne-o atenționat și altoit groaznic după părăsire că nu L-am luat în considerare în mod serios. Nu ne-am învățat minte deloc ci am continuat să ne îndepărtăm de EL.
   Cel fără virtuți morale, imoralul e ușor de înlăturat, e ca nedrepții și-i ca iei. Chiar de are unele idei, să zicem mai acătării, pierde, îți trebuie tărie multă și caracter. Ca să te lupți și învinge nedreptatea la ea acasă.
   Ieri pe la prînz am primit o veste rea de SUS, că nu-i pace Acolo. Că s-o umflat ovăsu-n unii și alții și e neregulă. Eu care mereu tot îi dădeam  tare cu ordinea și supunerea dată LUI de tot ce mișcă Acolo. Peste alte 12 ore mi s-o și spus care-i pricina, că între timp nu-mi găseam locul.
   E facerea curată a CER-ului, că are și EL mizeria SA. Ei știți că de 1687 de ani ni s-o impus creștinismul ce a creeat entități și-n CER. Cum simplu, prin venerări repetate, chiar de-s nedrepte, din partea oamenilor. Doar se știe fenomenul și pe Pămînt de multișor timp, și la orice obiect de te închini cu venerație. Îi creezi o entitate energetică în timp și te poate pe nedrept influiența, de vrei, că de nu, nu.
   Așa-s acele creații mincinoase tolerate de mult timp și-n CER, și de curînd s-o hotărît să fie puse la punct. Problemele cu nedreptatea să înceteze și EL să fie ce e pe drept cuvînt, Unicul, că și așa era. Doar false ipostaze, neclare, confuzii și alte nereguli haotice în timp au înstrăinat lumea de EL.
   Se va simți curînd și pe Pămînt schimbarea și cu toții îL vom redescoperi pe CEL Dintotdeauna Dumnezeu și-n Continuare. Îndreptarea va fi în alți parametri înfăptuită. Nu știu prea multe că-i prea proaspătă știrea și cu susu-n jos oarecum pentru mine.
  Sînt în curs drastice schimbări și o să le cunosc și de pot vi le voi comunica. În orice caz schimbarea bună nu-i departe deloc. Căutați să vă îndreptați cum dorește EL și v-am tot zis.

1586.Cu EL alăturea îți afli adevărata valoare

  Se zice de nedrepți că bunul cel mai de preț al omului nu-i viața ci libertatea, aiurea! E credința. Și nu orice fel de credință ci doar în EL, Baza vieții pe Pămîntul SĂU. Toate celelalte îs de prisos și zăbavnice iluzii, ce se plătesc, că EL nu doarme.
   Omul e și bine și rău, și gîndire și irațiune, și lumină și umbră, și conștiință și inconștiință. Omul vrea mult, doar cu EL alăturea îți afli adevărata valoare și limitele. Care în timp cînd vom fi cum trebuie de SUS planificați să fim, acum nici nu putem visa măcar.
   Că acuma ne căznim să nu greșim chiar tare și nu ne iese mai deloc, neputincioși și sub influieșțe nefaste. Ne dăm seama că nu sîntem cum ar trebui și ne ferim într-o orecare măsură, căutînd să ne dregem oarecum. Dar ne avînd Baza, nu putem, ne ține pe loc nedreptatea generalizată în lume.
   Cum mai ziceam, NT e neputincios în fața nedreptății, încă o și susține, și doar VT aplicat ferm mai poate îndrepta ceva. Și pe drept, doar luînd legătura cu EL, cum ne cum, ne aflăm îndreptarea corectă. De reușim e o realizare adevărată.
   Benda vroia omul fără umbră, se zice că nu-i posibil, adică fără greșeală. Imparțial și distant față de lumesc și nedreptate. Se poate de ști să-L găsești și îndreptat să fii cum se vrea, corect.
   Dar e altă discuție și cuprinde ce încă nu se poate pricepe, ne avînd mulți Baza SA. Baza vieții nu-i o opțiune, ci ne trebuie ca să existăm în continuare, așa că nu vă chinuiți a vă împotrivi. Oricum va fi! Și este, dar n-o știți, conștienți nu sînteți de Ea. Că există de cînd lumea și ne ajută în toate cele.
   Poate nu-i chiar corect să fim distanți față de omenire în general, ci să ne implicăm. Nu în măsura care se dorește de alții, ci de tine și ceea ce trebuie să fim. Mai ales că-i greu să împaci toate ale lumii și nici nu poți, ci cît poți și cu răbdare multă. Raportîndu-te mereu la EL, e mai ușor și corect, chiar de-i de ne înțeles

1585.Fără Baza vieții nimica bun și durabil

  Se zice că zeii cunosc nepăsarea, în timp ce noi sîntem continuu forțați de împrejurări să ne implicăm cumva. Că nu ne iese mereu, e altceva și trebuie să ne schimbăm. Pentru a fi competitivi în îndreptarea dorită SUS și înspre bine să-L cunoaștem. Fără Baza vieții pe Pămînt, nu facem nimica bun și durabil.
   Că așa de nedrepți sîntem, că și cele mai ordinare și împuțite denumiri, date felului nostru de a fi. Sînt depășite de netrebnicia actuală în desăvîrșire rea și urîtă. De asta și EL E îngrijorat și ne cere îndreptarea înspre ceea ce-i corect și bine, cunoscîndu-L, cu adevărat.
   Și mai e ceva de subliniat, de știut, că e suficient o cantitate mică de spurcăciune ca să ne dea peste cap o întreagă realizare îndelung curățată. Deci după ce ne-am îndreptat și-L știm și cu binele conlucrăm, se impune să nu mai ne încercăm în condiții neprielnice îndreptării, deja făcute. Că ne putem iarăși strica și ratăm viața pe mîna noastră. Să ne ferim încă un bun timp și doar cu acordul SĂU să vedem ce mai e de făcut.
   Cît de ocupați și implicați în opere și realizări mărețe om fi, să nu neglijăm ajutorarea năpăstuiților. Deci să ne găsim timp mereu pentru cei năcăjiți, în părăsire și pedepsiți. Că EL e cu ochii pe noi și încercările de trecut îs multe și diverse, nu le ignorați. Să vă apere și EL, nu să vă părăsească ca pe ei.
   Și mai e ceva, nu sînteți singuri, ci cu familia alăturea în gaj, tu pentru ei și ei pentru tine. De regulă ce-l angajat în îndreptare îi apără, umbrela sa se întinde și peste ei cu acodul SĂU. La  începuturile mele cu EL în îndreptare și cunoaștere, mă credeam mare și tare.
   Și-I cerusem să-mi permită pe toate rudele să le apăr prin pavăza mea. O mers un timp, dar dînd de greu, o tot scăzut, acum numai familia strict a mea o pot doar susține. Și ei nu-s cum trebuie, că asta-i problema de regulă. Dar cu voință și interes se pot toate, urmîndu-L.

1578.Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții

  Spiritul dat din EL, nouă să ne însoțească viața toată și gîndirea să ne ajute în existență. Prin acumulare de cunoaștere tot mereu și refleții existențiale cu noi, Pămîntul și EL. Baza vieții de-i în lume cam toate-s pe drumul bun al ceea ce trebuie în evoluție corectă. De ce cam? Pentru că mai e de îndreptat multe și mărunte după atîta amar de nedreptate.
   Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții, ci e și în evoluție necunoscută firii. Și ne iau prin surprindere decizii proprii nouă uneori. Oare de ce? Așa ni-i dat de EL să ne cunoaștem și învăța cu noi înșine, încă nu-i gata treaba. Mai avem pași de făcut dar cu EL printre noi, în timpul încă în aflare.
   Nu ni-i timpul aflării locului nostru în  univers, că nu sîntem așa niște ființe atît de limitate. Ca acuma, și de cînd existăm, tot așa încă bătucind-o tot pe loc, ci ne așteaptă altele. Altele necunoscute mai altfel și îmbinate cu spiritualitate din EL, ceva complet nouă, nouă.  De-abia ne așteaptă, să ne îndeplinim evoluția îndreptată și cunoscîndu-L firesc. Rastelul, garderoba cunoașterii ne așteaptă încă în zadar, tehui și iresponsabili cît vrei.
    Și de ceea ce vorbeam, încă de moarte, în timp ne va fi departe și necunoscută. Doar cu acordul SĂU, ca o reînoire din neînțelese încă cauze și cu urmări bine programate. Că vom fi altceva, nu simpli oameni ci entități energetice cît de superioare vom putea a fi. Pe categorii și evoluții neînchipuite încă. Ehei! De am fi mai cu piciorele pe Pămînt și L-am asculta, am afla mai repede de ce sîntem în stare și încă nu știm. Trebuie să fim încă încărcați, sîntem cam goi și fără folos.
   Acum încă trupul e despărțit de spirit și gîndire, ce-s sufletul, la finalul unei existente etapizate. Încă aparținem LUI în evoluție nu ne putem desprinde că nu merităm, nu avem cunoașterea și calitățile trebuincioase. Îndreptați-vă oameni și înspre EL să-L respectăm și afla cum dorește, pentru a fi ce trebuie.
   Deci trupul rămîne aici în descompunere, sufletul simțind o răspundere ce-l copleșește. Numai cu sine, și frică de a da socoteală și nădejdi închipuite ori bazate. Ceilați oricine or fi rămîn și ceea ce știam nu mai este se destramă, dispare. Pentru o nouă încercare, poate, cum va vrea cîndva ori ba.

1569.EL să primeze mereu

   La finalul vieții, ori al unei operațiuni ample, se poate să nu iasă bine, ratîndu-ne. Și se zice că așa-i mereu, o fi, de nu ai habar de EL, Baza vieții, tot ce se poate. Și de ești și nedrept, halal să-ți fie nici nu ai cum te realiza cu așa dandana de fire. Că simțim un gol în noi, cînd sîntem decepționați, dar nu intreprindem nimic bun. Și vream de-a gata și nu-i de găsit așa ceva, ci-i nevoie de îndreptare.
    Deci să nu ajungem a fi acele ființe fără rost, cadavre vii purtate de apa curgătoare a vieții. În neștire fără simțire și interese bune și utile, ci indiferente și pierdute, rateuri umane. De care și EL s-o lepădat, văzînd că-i degeaba o așa existență fără folos.
   E cam mult cerut de la oricare, să creadă în EL, cînd îi lipsește informația de Bază. Da într-adevăr de se încrede orbește și îndreptat fiind, e un cîștig deosebit și cu rezultate bune simțite. Să nu-L amăgim cu promisiuni neonorate, ci din contra să-L facem să aștepte cel mai puțin. În raport cu alte obligații, El să primeze mereu și să căutăm așa să rămînem.
   Îndreptarea mult dorită de EL s-o înfăptum între noi oamenii, fără întîrziere, respectîndu-ne. Știind că mereu e timp pentru bună purtare și să n-o amînăm. Fiindu-ne nouă datori în primul rînd ca să ni se întoarcă, dar să n-o așteptăm. De nu avem de la cine și mai bine să fim noi primii și să ne rămîe datori alții. Că-i un sentimente de superioritate, dar să nu ni-l arătăm nicidată.
   Să vedem ce simțim, ca un beneficiu nesperat, cînd sîntem săritori în ajutorul oricui se întîmplă. De ni-l cere opri ba, dar văzînd că are nevoie. Parcă mai crești și-n ochii tăi, dar să nu te arăți față de alții, vezi-ți de drum. Nepăsător, dar EL te notează și crești și ți se întoarce în timp, cînd te aștepți mai puțin. Dar de regulă cînd ai nevoie stringentă, de te miri și ulterior realizezi de ce-i binele.

1562.Cu EL alăturea nu avem încotro

  Nu ne suportăm unii pe alții, așa de nedrepți sîntem. A, că ne moralizăm, adică ne învățăm a fi ușă de biserică în fapte și vorbe, dar în minte e carambol. Nu ne convine chiar orice-i lege morală și-o ținem în noi, mocnită nemulțumirea. Doar EL, știindu-I Baza vieții, bine și cu interes căutînd să-L pricepem, ne domolește. E ceva ce nu ne explicăm, chiar la fix, dar e o schimbare în bine, atunci în fața SA.
   Și așa rămînem și încă ne îmbunătățim continuu, cu EL alăturea, nu avem încotro. Și așa consider că se va petrece în timp cu toții, transformarea în ceea ce dorește de la noi.
  Și mai e ceva foarte important, îndreptîndu-ne și în bine cunoscîndu-L corect. Se mai petrece ceva, de altfel cu neputință, și nedrepții știu, nu te mai părăsește, ci te apără. Adio suferințe, boli și alte necazuri, ești în alți parametri existențiali, cum n-ai visat. Și-ți dai bine seama, după ce-ți trece perioada de grație, cînd ești mai lăsat în voie.
   Cădere spirituală, nu ai cum să mai ai, cînd ai Baza vieții, cunoscută cum vrea EL. Și-n timp tot mai cunoscută desăvîrșindu-te. Încă multe nu-s cum trebuie cunoscute, dar în timp ne vom dumiri și singuri cu ajutorul SĂU.
   Imagini în care martori neputincioși sîntem față de bolnavi incurabili. Și căderi spirituale dezastroase pentru unii și alții, cum sînt încă multe azi. Nu vor mai fi, nu hodoronc-tronc, ci-n timp, depinzînd de noi cum ne dezmeticim cum trebuie. Și-n conlucrare cu EL și Lumea LUI.
  Nu-s așa de nepricepuți nici nedrepții spirituali, știu c-au încurcat borcanele în privința SA. Nu știu cum s-o dreagă. De-ar mai veni EL odată, ca acum 77 de ani, sigur nu-I vor mai greși și se vor mobiliza exemplar în îndreptarea cerută. Și nu numai ei vor fi atenți la EL, mai acătării, ci lumea-ntreagă. Ori eu îs prea încrezător, și nedrepții nu vor da așa repede bir cu fugiții, sau schimbîndu-se?