4224..Doar SUS.

  În condiții prielnice, îmbietoare, mai ales după strașnice opreliști și nedorite împrejurări, ne pornim chiar și pe străine. Dar tutelare concursuri de împrejurări în direcții ne mai pomenite în viața nostră obișnuită nu numai de curînd. Ci dintotdeauna, aflînd alte trăiri și chiar primejdii, de nu-i acătării comportarea pentru acea nouă conduită de cale de urmat.
  Nemulțumind atît pe acei îndemînatici cît și pe noi însine, dar nu-i bai ne vom da la cale cu alte prilejuri, sperăm în mai bine. Că-i de unde, dar și să vrem cu tărie și să ne adaptăm cerințelor noi pentru noi cît și restul vom fi cît mai cu adevărat de luat în seamă. Cînd ni se va da prilejul cu adevărat demn de omenia care cu toții o vom demonstra în cunoștință de cauză dreaptă
  Nu pe bîjbîite ci-n conlucrare cu ceea ce trebuie să fim cu toții de la acea dezmeticire în vedere Doar SUS.

3745...Vom trăi și vom vedea

  Ne exaltăm așa din fire și în unele împrejurări prielnice bucuriei de a fi în viață. Nu neapărat total favorabile, ci și-n condiții ce nu ne surîd toate cîte le-am vrea. Ci doar unele și totuși ne credem că L-am prins uneori doar pe Dumnezeu de un picior. Aiureli nici nu știm corect Cine E și de ce? că nu-I cel ce mînuie fulgerele și trăsnetele.
  Ci o Entitate mult mai cuprinzătoare ce are în subordine și Pămîntul și natura sa. Că după `90 pe la noi încet, încet și-o dat lumea drumul la imaginația în privința spiritualității. De nu mai știi ce să mai zici, eu știu, dar restul e în necunoaștere totală. Și așa destul de limitați  de nedreptatea ce I se tot face și-n mod oarecum oficial.
  De state ce nu știu mai nimic corect despre EL și noi și doar minciuna fudulă. Și încă creditată, că EL așa încă dorește pînă va fi ce va fi, vom trăi și vom afla.

3537..Nu neapărat bune, dar utile vieții

 Ni-i la îndemînă uneori o relație cu EL, nu oricui și la orice vreme, ci-n anumite împrejurări. Doar SUS evidențiate, noi doar le trăim ori ba, și-i de ținut cont cît poți. Că de te lași dai dovadă nu de lașitate, ci de naivă prostie, să-I refuzi LUI mîna întinsă. E netrebnicie, dar și odată pus la treabă, dai de grele încercări, hățurile-s scurte.
  Firea ți-i la multe forțări dată, demnitatea încercată, modificată, trunchiată, moralizată. Condamnată a fi altfel decît te știi și te știu ceilalți, e o altă viață în formare. De vrei ori nu joci în alt rol, scenariul și regia ți-s schimbate din mersul vieții. Personajul nou se poate să nu-ți prea priască, dar cum ziceam asta e, cu vremea se află calea de urmat.
  Faptele se confirmă cu timpul ce nici nu gîndești, nu neapărat bune, dar utile vieții.

2002.Nu figurant cu oarecare prestanță, ci învingător

   Numai ratații își caută scuze în împrejurări normale, firești. Că sînt multe și nefirești, ce le luăm ca atare și facem ce putem, să nu fim înlăturați din viață. Principalul e să nu participi numai cu implicare, luptă, muncă, cum s-o chema, ci să reușești. Că ți se termină calea, crezi, se poate, ne fiind informat și să continue mai altfel. Deci nu-i totul să fii figurant cu o oarecare prestanță, ci să te faci remarcat, învingător.
   Și nedreptatea la fel vrea, dar e inferioară și lovită de EL că nu-L știe și nu-I transmite voința SA la mase. Ci se scoate pe ea hîda și minciuna în față, zăpăcindu-ne, de avem ce plăti în fața SA. Pe post de gură-cască, cît vom mai putea nedrepți să-I fim în față LUI și a noastră.
   Chiar și-n NT  Luca4,6 se recunoaște că sîntem sub blestem, ceea ce-i ne adevărat. Că nu sînt o constantă a omenirii catastrofele, ci pot fi evitate de-I facem pe plac. Și să-I urmăm sfaturile și de nu le înțelegem să ne apropiem de EL, să le pricepem. Și să ajungem la un compromis viabil și corect LUI și nouă.

1585.Fără Baza vieții nimica bun și durabil

  Se zice că zeii cunosc nepăsarea, în timp ce noi sîntem continuu forțați de împrejurări să ne implicăm cumva. Că nu ne iese mereu, e altceva și trebuie să ne schimbăm. Pentru a fi competitivi în îndreptarea dorită SUS și înspre bine să-L cunoaștem. Fără Baza vieții pe Pămînt, nu facem nimica bun și durabil.
   Că așa de nedrepți sîntem, că și cele mai ordinare și împuțite denumiri, date felului nostru de a fi. Sînt depășite de netrebnicia actuală în desăvîrșire rea și urîtă. De asta și EL E îngrijorat și ne cere îndreptarea înspre ceea ce-i corect și bine, cunoscîndu-L, cu adevărat.
   Și mai e ceva de subliniat, de știut, că e suficient o cantitate mică de spurcăciune ca să ne dea peste cap o întreagă realizare îndelung curățată. Deci după ce ne-am îndreptat și-L știm și cu binele conlucrăm, se impune să nu mai ne încercăm în condiții neprielnice îndreptării, deja făcute. Că ne putem iarăși strica și ratăm viața pe mîna noastră. Să ne ferim încă un bun timp și doar cu acordul SĂU să vedem ce mai e de făcut.
   Cît de ocupați și implicați în opere și realizări mărețe om fi, să nu neglijăm ajutorarea năpăstuiților. Deci să ne găsim timp mereu pentru cei năcăjiți, în părăsire și pedepsiți. Că EL e cu ochii pe noi și încercările de trecut îs multe și diverse, nu le ignorați. Să vă apere și EL, nu să vă părăsească ca pe ei.
   Și mai e ceva, nu sînteți singuri, ci cu familia alăturea în gaj, tu pentru ei și ei pentru tine. De regulă ce-l angajat în îndreptare îi apără, umbrela sa se întinde și peste ei cu acodul SĂU. La  începuturile mele cu EL în îndreptare și cunoaștere, mă credeam mare și tare.
   Și-I cerusem să-mi permită pe toate rudele să le apăr prin pavăza mea. O mers un timp, dar dînd de greu, o tot scăzut, acum numai familia strict a mea o pot doar susține. Și ei nu-s cum trebuie, că asta-i problema de regulă. Dar cu voință și interes se pot toate, urmîndu-L.