4110...Ultimile netrebnicii fudule.

  Dumnezeu E drept, mult mai mult decît ne imaginăm noi, dar nu chiar cît am vrea noi. Mai ales că-I greșim și uităm dimensiunea necunoscută a daunelor ce I le producem. Nu știm mai nimica ce-i în Lumea SA, de SUS, ne imaginăm multe mari și mărunte. Dar nu știm ci ne dăm cu presupusul, aproximăm și greșim lucruri sfinte SUS.
  Și de noi luate în derîdere și-L supărăm cu urmări pe măsură, că ce sîntem noi. În fața LUI o adiere de vînt, o pală de aer nestatornic și-i de gîndit, de nu mai bine răbdăm. Pînă ne mai învățăm minte, dar e imposibil, cu răbdarea trecem marea și cînd colo ne înecăm la mal. Nu știm de EL dar nici de noi a fi cum trebuie, îndreptați, îmbunătățiți.
  Și cu frică și respect față de EL, E tare greu după așa o îndelungată lipsă a LUI dintre noi. Aburiți de cîte necuviițe ce și azi își mai duc ultimile netrebnicii fudule.

3818...Adică aceea ce va fi

  Om fi vrînd noi să ne amestecăm în traseul nostru de urmat pe Pămînt, mai mult. De cît ni-i datul, poate și-n CER am vrea să facem niscaiva ordine omenească. Cum am și pornit cu moda creștină, zic cretină, de a ne tot înstrăina de EL și noi. Cum ne pretinde și nu ne învoim mai defel, preocupați de altele ce ne absorb. În totalitate de nu mai avem vreme de EL și noi cum ne vrea.
  Crezînd în alt viitor nesigur, nedrept, ușchit rău de tot din fața SA, chiar de plătim peșin. Și cu toate că nu ne place defel, nu ne învoim cu EL și să devenim ceea ce dorește. Între noi, în natură și cumsecade cu EL, vizînd montarea noi vieții pe Pămînt. Ce-o vom cunoaște în împrejurările încă necunoscute, într-o transformare ce-o vom trăi, vrînd nevrînd.
  Cu EL alăturea de data asta, adică aceia ce va fi și încă nu ne învrednicim defel.

3745...Vom trăi și vom vedea

  Ne exaltăm așa din fire și în unele împrejurări prielnice bucuriei de a fi în viață. Nu neapărat total favorabile, ci și-n condiții ce nu ne surîd toate cîte le-am vrea. Ci doar unele și totuși ne credem că L-am prins uneori doar pe Dumnezeu de un picior. Aiureli nici nu știm corect Cine E și de ce? că nu-I cel ce mînuie fulgerele și trăsnetele.
  Ci o Entitate mult mai cuprinzătoare ce are în subordine și Pămîntul și natura sa. Că după `90 pe la noi încet, încet și-o dat lumea drumul la imaginația în privința spiritualității. De nu mai știi ce să mai zici, eu știu, dar restul e în necunoaștere totală. Și așa destul de limitați  de nedreptatea ce I se tot face și-n mod oarecum oficial.
  De state ce nu știu mai nimic corect despre EL și noi și doar minciuna fudulă. Și încă creditată, că EL așa încă dorește pînă va fi ce va fi, vom trăi și vom afla.

2871.Că-i greu, ce-i ușor în lume și-n viața asta ?

  Ne dă viața ocazii de a ne cunoaște nu numai pe noi, ci și pe alții de lîngă noi. Nu tocmai cît am vrea, dar totuși destul, decît nimica și din auzite, e mai bine contactul direct. Întrepătrunderea cu consecințe de apropiere și aflare a vieții cum e de diferită. La unii și la alții, supusă acelorași legi de SUS, dar cam inconștienți de EL și noi.
  Cum ar trebui să fim între noi și cu EL măcar în principii adevărate, convenite de comun acord. De se poate zice așa, că-i greu și dificil de înaintat pe bîjbîite căutînd viața și legătura cu EL. Necunoscută cum ar trebui prin lume, încă deșîrată de nedreptate, să nu se priceapă nimica. Bun, drept și adevărat. Că soarta ni-I EL, cum îL știm și de cîtă încredere ne învrednicim să-I acordăm.
  Că nu-I cunoscut nici soarta nu ți-i aflată, bîjbîi întruna tu și ai tăi, de EL depindem mereu. Conștienți să-I fim și cît mai bine de ținut legătura, că-i greu, ce-i ușor în lume? Și-n viața asta neștiută mai defel, de nimeni cu siguranță ci aproximată în greșeli mereu.