4110...Ultimile netrebnicii fudule.

  Dumnezeu E drept, mult mai mult decît ne imaginăm noi, dar nu chiar cît am vrea noi. Mai ales că-I greșim și uităm dimensiunea necunoscută a daunelor ce I le producem. Nu știm mai nimica ce-i în Lumea SA, de SUS, ne imaginăm multe mari și mărunte. Dar nu știm ci ne dăm cu presupusul, aproximăm și greșim lucruri sfinte SUS.
  Și de noi luate în derîdere și-L supărăm cu urmări pe măsură, că ce sîntem noi. În fața LUI o adiere de vînt, o pală de aer nestatornic și-i de gîndit, de nu mai bine răbdăm. Pînă ne mai învățăm minte, dar e imposibil, cu răbdarea trecem marea și cînd colo ne înecăm la mal. Nu știm de EL dar nici de noi a fi cum trebuie, îndreptați, îmbunătățiți.
  Și cu frică și respect față de EL, E tare greu după așa o îndelungată lipsă a LUI dintre noi. Aburiți de cîte necuviițe ce și azi își mai duc ultimile netrebnicii fudule.