Ne tot poticnim mereu cînd avem probleme cu sănătatea, că de ce nu ne și vindecăm, cum am vrea. De la o vreme nu ne mai merg toate cum mergeau și-s de vină alții, găsim de urgență vinovații. Medicii, asistența socială și cîte în lună și-n stele, dar noi înșine, NU! niciodată, noi știm ce vrem că de asta avem cap. Dar e vai de el cum gîndește, dar nu contează, e pe sigur așa, nu altfel.
Știm una și bună noi înșine nu avem niciodată vreo vină, ci ceilalți și toate cîte mai sînt pe pămînt. Deci e timpul dezmeticirii, cumpănirii, drămuirii interesului de a fi om cum trebuie, ca să ne fie bine. Și de regulă nu deodată e trecerea de la neputință la silința de a fi cum ne tot dorește EL să-I fim în față și oriunde. Cu gîndirea, vorba și fapta bună, morală, potolită între noi oamenii, în natură știind continuu doar de EL.
Și ne va fi cum dorim cu timpul adaptîndu-ne cerințelor ce le aflăm din mersul vieții date, nu degeaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu