Și-n sînul islamului îs divizări parcă mai necivilizat relațiile-s între ele, așa dorește EL, de nu-L apreciem Unitar. Cu toții la fel, ci ne clădim credințe care mai de care mai anapoda, supărîndu-I năzuințele în noi. De mai bine în conlucrarea benefică fiecăruia, nu dezbinați de neputințe și micimi, neisprăvite nepriceperi. Fudule prostii de tot rîsul curcilor, așa am ajuns ne ridicîndu-ne la pretențile SALE.
Expuse nouă încă din vechime dar interpretate, după cîte bordeie atîtea obicee, în sărăcia asta lucie. De demnitate spirituală supusă doar LUI, nu cît-or nelegiuiri sfințite de izbeliște de cîți nechemați. Cu toții în sîmbria răutății umane îndepărtate de la masa SA cu noi, o vreme de reflecții și îndreptare-n cumințenie-i greu.
Nici nu s-o reușit, decît rateuri în plăți slute, de-s ținute minte mute de mirare în așa înstrăinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu