marți, 12 noiembrie 2013

4113...Cînd umbli după doi iepuri.

  De fapt e o falsă apropiere, prin îndepărtarea convenită de CER, ca reacție. La incapabilul SĂU ocazional popor din antichitate și îndepărtarea de lume. Oamenilor ne rămînîndu-le în virtutea apucăturilor lor neinpirate, decît NT, aflat. Cu vremea în care s-o investit atîta preocupare neroadă, dar credința o împins. Și-n SUS destulă falsă imagine și relativă apropiere între noi și EL, ce nu ține.
  Cu EL care-I declarat gelos pe orice neatenție cît de mică față de cerințele LUI. Lansate nouă încă din vechime, deci ne vrea cu trup și suflet pentru EL, nu-n cîte. Nelegiuiri băgați pînă-n gît și cu speranțe de mai bine și cu EL, cînd umbli după doi iepuri. Prinzi necazuri gîrlă că-I la mijloc Însăși Dumnezeu Cel Interesat de noi.
  Și noi aciuiți după cîte năzbîtii de necredințe, păgîni în crez și năzuințe părăsiți pierim întruna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu