4113...Cînd umbli după doi iepuri.

  De fapt e o falsă apropiere, prin îndepărtarea convenită de CER, ca reacție. La incapabilul SĂU ocazional popor din antichitate și îndepărtarea de lume. Oamenilor ne rămînîndu-le în virtutea apucăturilor lor neinpirate, decît NT, aflat. Cu vremea în care s-o investit atîta preocupare neroadă, dar credința o împins. Și-n SUS destulă falsă imagine și relativă apropiere între noi și EL, ce nu ține.
  Cu EL care-I declarat gelos pe orice neatenție cît de mică față de cerințele LUI. Lansate nouă încă din vechime, deci ne vrea cu trup și suflet pentru EL, nu-n cîte. Nelegiuiri băgați pînă-n gît și cu speranțe de mai bine și cu EL, cînd umbli după doi iepuri. Prinzi necazuri gîrlă că-I la mijloc Însăși Dumnezeu Cel Interesat de noi.
  Și noi aciuiți după cîte năzbîtii de necredințe, păgîni în crez și năzuințe părăsiți pierim întruna.

3928...Cred că-i mare haz

  Nu vedem că nu sîntem luați în seamă de CER, dar ne tot dăm rotunzi. În a prevesti cîte și mai cîte nerozii, fără a ține cont de EL și noi să-I fim cum vrea. Mai mult anticipăm unora viitor SUS, aiureli de adormit copii, naivități. Și-n gura unor somități, de doi bani în fața SA, numai EL contează. Și de nu-L luăm în seamă cum ne cere, să ne vedem de nimicnicia noastră între noi și atîta.
  De nu sîntem capabili de bine și aflarea SA cum trebuie, corectă cît se poate. Deocamdată pe Pămînt, așa limitați din neștirea SA și de EL că nu-L vrem a ști. Un cerc vicios, impunîndu-ni-se consecințele la consecințele neîmplinirii dorințelor SALE. Date nouă dintotdeauna și nici acuma neluate-n calcul serios responsabil prim lume.
  Cred că-i mare haz Acolo pe seama mereu a netrebnicilor ce se văd SUS și acoliții. Nerușinărilor gîrlă-n fața SA și a omenirii, fuduli de dau în gropile neantului.