3928...Cred că-i mare haz

  Nu vedem că nu sîntem luați în seamă de CER, dar ne tot dăm rotunzi. În a prevesti cîte și mai cîte nerozii, fără a ține cont de EL și noi să-I fim cum vrea. Mai mult anticipăm unora viitor SUS, aiureli de adormit copii, naivități. Și-n gura unor somități, de doi bani în fața SA, numai EL contează. Și de nu-L luăm în seamă cum ne cere, să ne vedem de nimicnicia noastră între noi și atîta.
  De nu sîntem capabili de bine și aflarea SA cum trebuie, corectă cît se poate. Deocamdată pe Pămînt, așa limitați din neștirea SA și de EL că nu-L vrem a ști. Un cerc vicios, impunîndu-ni-se consecințele la consecințele neîmplinirii dorințelor SALE. Date nouă dintotdeauna și nici acuma neluate-n calcul serios responsabil prim lume.
  Cred că-i mare haz Acolo pe seama mereu a netrebnicilor ce se văd SUS și acoliții. Nerușinărilor gîrlă-n fața SA și a omenirii, fuduli de dau în gropile neantului.

3577.Cine știe?!

  Ne absorb cu desăvîrșite desfășurările lumești de aici, de acolo ori de cine știe unde. Nu vedem că avem ochi de melc și pînă nu dăm cu capul nu ne dezmeticim aici. În cît ni-i dată existența și să-L aflăm pentru noi înșine, prin noi îndreptații. Altfel poate-i posibil și altfel, nu știu, doar EL și noi cînd va fi să fie. De va fi, că nu-L știm și nu-i posibil ce nu se vrea de SUS, pentru noi doar.
  Găsirea LUI ni-i mai la îndemînă, în ascuns, singuri fiecare, ne controlat de ceilalți. Oricare ar fi aceea, sinceri însă EL ne dorește a-L dori cu ardoare, E tare ascuns însă. De lumescul nedrept, de neputințele fiecăruia și mai ales de ești ori nu în atenția LUI.
  Nu știu cînd va fi ce va fi, EL decizînd și noi îL vom urma ori ba, cine știe?

1894.Nu neapărat să suferi tu, ci să fii și martor

   Suferința ne arată, ne îndrumă spre ceva ce ne-o scăpat vederii noastre . Am trecut nepăsători, de cînd sîntem și nu vedeam ce trebuie și-i de aflat de acuma. Nu neapărat să suferi tu, ci-i suficient să fii martor și să înțelegi, să te implici adînc. Cît poți, că-i cale de urmat, și nu-i ușoară, dar de vrei totul se poate. Chiar de uneori ești descumpănit de necunoscutul ce nu ți se arată o vreme.
   Nu-I îndeplinim cerințele și-i o lămurire a SA și a ta, o înțelegere, ce-i mai altfel. Ce-i mai greu de aflat poate acuma, ori cine știe, doar EL, de o vei ști?
   Sînt și hopuri și șes și văi în calea ce-o afli și multă voință și perseverență în cunoaștere. Chiar de nu mereu vei și putea, că așa-i firea, obosește de la o vreme. Și-i nevoie de o pauză de dumirire și avînt curios, de mai bine și util, cît meriți. Asta-i esențial să nu întrecem măsura, ci să colaborăm, să ne rugăm a fi ajutați.
   De Divinitate, că nu-s oile acasă, ci pe cele coclauri împrăștiate și le cautăm și nu dăm de ele. Așa-i, ne năpădesc amintiri, nevoi în gînd și cîte și mai cîte închipuiri și bune dar și parazite.