4351..Nu ne pasă cît o fi.

  E umbrela de SUS ce ne ține acătării să-I fim cît dăinuim, că-i de dăinuit nu de a face umbră acolo degeaba Pămîntului. Și cu asta basta, ne-am lecuit, ne-am spălat pe mîini, am scăpat doar cu atîta, ușurați de o sarcină grea, ne vrem scăpați de ea. Ni-i lehamite existența ce n-o pricepem, mai bine lipsă, chiar de EL ne vrea, noi nu și pace, vrem liberi să zburdăm pe coclaurile neputințelor.
  Chiar de-i ne împlinită viața și la sfîrșitul neașteptat de SUS, dar jos așa necorespunzători ne tot nepregătim. Oricînd voind plecarea din așa strîmtă viețuire ce n-o știm a afla corect, dorind nemunca și huzurul, ne contînd, decontăm pe alții. Pînă nu mai putem și ni se ia datul, firescul aflat de noi nefiresc de urît și rău o ducem în neștire, cumsecade doar naivii.
  Și cei dați a fi cumva acătării că noi ăștialalți sub chiar umbrela SA nu-L știm și nu ne pasă cît o fi, nu contează, asta e!?

1894.Nu neapărat să suferi tu, ci să fii și martor

   Suferința ne arată, ne îndrumă spre ceva ce ne-o scăpat vederii noastre . Am trecut nepăsători, de cînd sîntem și nu vedeam ce trebuie și-i de aflat de acuma. Nu neapărat să suferi tu, ci-i suficient să fii martor și să înțelegi, să te implici adînc. Cît poți, că-i cale de urmat, și nu-i ușoară, dar de vrei totul se poate. Chiar de uneori ești descumpănit de necunoscutul ce nu ți se arată o vreme.
   Nu-I îndeplinim cerințele și-i o lămurire a SA și a ta, o înțelegere, ce-i mai altfel. Ce-i mai greu de aflat poate acuma, ori cine știe, doar EL, de o vei ști?
   Sînt și hopuri și șes și văi în calea ce-o afli și multă voință și perseverență în cunoaștere. Chiar de nu mereu vei și putea, că așa-i firea, obosește de la o vreme. Și-i nevoie de o pauză de dumirire și avînt curios, de mai bine și util, cît meriți. Asta-i esențial să nu întrecem măsura, ci să colaborăm, să ne rugăm a fi ajutați.
   De Divinitate, că nu-s oile acasă, ci pe cele coclauri împrăștiate și le cautăm și nu dăm de ele. Așa-i, ne năpădesc amintiri, nevoi în gînd și cîte și mai cîte închipuiri și bune dar și parazite.

1727.Fără curaj nici o calitate umană nu-i cum trebuie

   Dintre foștii conducători români despre Antonescu, de bine, a scăpat de la moarte. Împotrivindu-se lui Hitler chiar la Berchtesgaden, dîrz și corect, cîteva sute de mii de evrei. Cu ce folos, recent actualii evrei au ținut cu tot dinadinsul, chiar la noi în țară, neobrăzații! Și nerecunoscătorii să-l mazilească din onorurile ce i se cuveneau. Și nedrepții noștri proști, conducători lingăi, s-au conformat. Rușine!
   Și tineretul în general e avîntat și dornic de înfăptuirea dreptății, chiar cu multe riscuri. Ce și le asumă fără tăgadă, ne ținînd nici la viață cu așa strașnică voință ca mai vîrstnicii. Nu-s ranchiunoși și cu prejudecăți ce te trag îndărăt de la multe de bine fapte. Ce-s de obicei riscante, dat fără curaj nici o calitate umană nu-i cum trebuie.
   Și nu-i corect, că mai bine mori decît să apuci a fi îngreunat în zile de fărădelegi asumate. SUS totul se știe, nimic nu scapă judecății imediate și calculului de ce ți se cuvine ori ba. Cu urmări pe măsură, ce le simți, condiția e să fii simțit și chiar de mai greșești să-ți revii. Și ferm și clar cu păreri de rău să cauți îndreptarea și chiar de n-o găsești. Nu-i bai, dar să dai dovadă că nu te lași nici cînd.
    E normal și cu trecerea anilor să nu-ți piară firea dreaptă, cu bun simț și curaj. Că nu-i mereu la îndemînă, se poate, dar să nu te lași călcat ci să fii cum se cere. Îndărătnic în bine și util și altora de se poate și să-L știi corect, că-I Singurul din CER ce ne are în grijă pe noi vii de pe aci.