4319..Doar vise .

  Ne vrea o țîră cumva forțat zis, cam sfinți pe Pămînt cît sîntem, ca să fim nu de izbeliște cum încă sîntem, nepăsători de tot și toate. Ci cu responsabilitate bună, dreptate între noi și-n natură oriunde și despre EL să știm măcar cît trebuie ca să fim. E ceva de muncă de atunci în continuare cînd ne va veni rîndul acela doar de SUS știut, noi îl vom urma cînd ne va fi indicat.
  Se vrea ca EL să ne îndrume înspre corectarea necesară omenirii să poată fi în continuare mai puțin dependentă de EL. Ci văzîndu-ne de o cale ce azi nu-i nici închipuită, fiind prea nepăsători de a fi oameni cumsecade, ci neputincioși, imorali și-n nedreptate. De EL nici vorbă, dar ne vom corecta la o acea adică în devenire, ce se simte cumva doar de unii mai în temă decît restul încă tare neștiutori.
  În acea continuare viitorul va fi mai bun și-n realizări pe măsuri ce azi ni se par doar vise.

4192..Nu de multe ori.

  Are așteptări de la noi și noi cu ale noastre îi dăm înainte cam nepăsători, ne rabdă o vreme. Și de nu, ne atrage atenția că-L nesocotim și-i timpul să ne revenim la ceea ce cîine cîinește-I dedicasem oarecum. Mulțumindu-L așa cum ne pricepem cum nu ne pricepem, era totuși ceva de capul nostru în fața CER-ului. Și-i timpul îndreptării care culmea o cam știm, dar nu ne dă mîna s-o și înfăptuim.
  Ci mai degrabă-L înfruntăm, zicîndu-ne că-I atragem atenția măcar, că nu ne merge viața cum vroiam. În condițiile date ne mai găsindu-ne locul ce-l dorim, aiureli de momente și vise ce trebuiesc convenite cu EL. Și de văzut de calea aleasă de SUS, nu așa cum ne gîndim noi limitați de cîte și mai cîte trăsnăi ne la locul lor.
  E vremea revenirii la matca pornită cum ne cum și să ne facem datoria de oameni cum am urmat-o un timp măcar, nu de multe ori.

4168...De cînd sîntem.

  Ne însoțesc minunile dar nu avem timp și de ele, cu toate că ni le dorim a percepe, dar nu-i cazul așa cum am ajuns. De cînd lumea tot așa nepăsători la bine, util și frumos, ci pe de-a-ndoaselea, cum nu ni-i firea dată. Ne comportăm nedrept, nefiresc de rău și utît între noi, în natură și mai ales cînd e vorba de EL, mereu e vorba de EL.
  De vrem ori nu, așa ni-i datul dar nu-L băgăm în seamă și se bagă Singur și noi plătim oalele sparte continuu. Oare pînă cînd vom umbla cu capul spart  nepăsători de noi? ci cum ne vine la îndemînă, mai rău nici nu se poate. Așa am ajuns că ne-o ajuns cuțitul la os dar tot nu ne dumirim a fi cum trebuie, trebuie înființat ceva undeva să ne tot amintească ce trebuie corect.
  Mereu să fim și acel ceva să fie diriguitorul nostru mereu de cîte ori încurcăm borcanele și le încurcăm mereu de cînd sîntem.

2566.Așa se cade, așa vrea EL, pentru a ne fi bine

  Să nu fim nepăsători, chiar și atunci cînd anticipăm oarecum neisprăviților că vor plăti. Și cînd e acea plată Divină, totuși se impune cooperarea la îndulcirea amarei pedepse. Ce-o anticipam, așa se cade, așa vrea EL, pentru a ne îmbunătăți și de exemplu. Altora nehotărîți și neîncrezători încă în cerința SA către noi oamenii Pămîntului.
  Că-i timp berechet de a te gîndi și răsgîndi, înspre una și alta ce trebuie aflate cum trebuie. Să-ți îmbunătățești condiția necesară. Și-i și o dovadă de modestie necesară în lumea de azi așa nedreaptă în fudulă tranșă.
  Să nu  judecăm pe altul, de-i sîntem egal oriunde am fi, numai EL ne judecă și ne notează. Și avem de avem de tras de unul singur, ori cu familia, ori cu societatea. Dar se schimbă situația cînd sîntem responsabili de ceva anumea în fața unuia ori a mai mulți. Cînd judecata corectă ne aparține, moral și drastic aplicată, fără tăgadă. Că-s urmări necontrolabile ulterior de ești gură-cască, în așa lume nedreaptă.