4192..Nu de multe ori.

  Are așteptări de la noi și noi cu ale noastre îi dăm înainte cam nepăsători, ne rabdă o vreme. Și de nu, ne atrage atenția că-L nesocotim și-i timpul să ne revenim la ceea ce cîine cîinește-I dedicasem oarecum. Mulțumindu-L așa cum ne pricepem cum nu ne pricepem, era totuși ceva de capul nostru în fața CER-ului. Și-i timpul îndreptării care culmea o cam știm, dar nu ne dă mîna s-o și înfăptuim.
  Ci mai degrabă-L înfruntăm, zicîndu-ne că-I atragem atenția măcar, că nu ne merge viața cum vroiam. În condițiile date ne mai găsindu-ne locul ce-l dorim, aiureli de momente și vise ce trebuiesc convenite cu EL. Și de văzut de calea aleasă de SUS, nu așa cum ne gîndim noi limitați de cîte și mai cîte trăsnăi ne la locul lor.
  E vremea revenirii la matca pornită cum ne cum și să ne facem datoria de oameni cum am urmat-o un timp măcar, nu de multe ori.

4111...Și nici pe noi de ce sîntem în stare

  Credem că E fifty-fifty cu noi și nu-I că nu-L știm și nici nu ne putem permite. A o lua înainte cu a-I pretinde, da, se mai poate doar o vreme, ne rabdă și să ne revenim. Mai bine în dauna nostră, după mintea asta atîta de limitată, dîndu-I LUI întîietate. Cît putem și EL veți vedea în timp ne dă cu toptanul, oricum mai acătării.
  Decît am considera noi că merităm, ni se tot dă și-n foarte puține cazuri ni se cer daune. Nici nu le știm, ci părăsiți plătim, dînd din umeri nedumeriți de cele mai multe ori. Ne știind a ține o legătură cu EL de foarte multă vreme și plătim cu toții asta. Deci cele ce ne dăunează tot noi se cade să ni le îndreptăm fără a cîrti, că EL de nu merităm.
  Nu se vor remedia, constatînd în timp și spațiu, că nu-L știm și nici pe noi de ce sîntem în stare.

2214.Și viața nu-i posibilă, cum ne-o dorim, fără EL

  Am revenit, ce să-i faci cu EL de nu-I ești exact pe fază o încurci, nu știu în cît timp. Rabdă, dar cred că de la mine are ceva așteptări, nu-s prea priceput încă, sper.  În continuare să nu-I mai greșesc, că-s supărătoare pedepsele, mintea și conștiința. În fine.
   Nu numai fericirea și liniștea, dar și existența nu-i posibilă cum trebuie, cum ne-o dorim. De nu-L mulțumim, mai ales cînd ai o legătură cu EL, cum o fi, mai bună decît nimica. Să trăiești așa în anonimatul firescului uman de azi și dintotdeauna. Fără responsabilitatea unei relații cu EL, e încercarea vieții oarecum pe cont propriu.
   Și avem suficiente responsabilități în fața LUI, chiar de ne facem că nu le cunoaștem. Într-adevăr nu se cunosc așa bine ca noianul de dezinformări ce se zice că-i. Invers, informare care e ca un bruiaj continuu al vieții normale, ne lăsîndu-ne liberi. Să alegem ce dorim de la viață, ci continuu sîntem bombardați din toate părțile. Doar, doar om ceda și ne ducem pe copcă și avem neplăceri că-I greșim și nu ne îndreptăm.