4111...Și nici pe noi de ce sîntem în stare

  Credem că E fifty-fifty cu noi și nu-I că nu-L știm și nici nu ne putem permite. A o lua înainte cu a-I pretinde, da, se mai poate doar o vreme, ne rabdă și să ne revenim. Mai bine în dauna nostră, după mintea asta atîta de limitată, dîndu-I LUI întîietate. Cît putem și EL veți vedea în timp ne dă cu toptanul, oricum mai acătării.
  Decît am considera noi că merităm, ni se tot dă și-n foarte puține cazuri ni se cer daune. Nici nu le știm, ci părăsiți plătim, dînd din umeri nedumeriți de cele mai multe ori. Ne știind a ține o legătură cu EL de foarte multă vreme și plătim cu toții asta. Deci cele ce ne dăunează tot noi se cade să ni le îndreptăm fără a cîrti, că EL de nu merităm.
  Nu se vor remedia, constatînd în timp și spațiu, că nu-L știm și nici pe noi de ce sîntem în stare.

3007.Sinceritatea-i o belea de nu-i moralizată cumva

  Chiar de noi inițial am fi fost de către CER dați la o parte, totuși ca și vindecările. Descoperite mai mult ori mai puțin accidental de medici. Ne revenim pe calea complicată de îndreptare cerută SUS. Și încă ne percepută corect jos, între noi fiind încă debandadă în nedreptatea față de EL și noi.
  Unde inteligența ca și cei plecați de acasă, își are excesele ei de împăcat și cumințit. Între oameni și-n fața SA, cumsecade, devenind oameni cu adevărat, că nu-i lucru de șagă. Opunîndu-ne din fire cultul pentru nație, oricum în detrimentul adevărului și dreptății. Ce-i una singură în lume și-ntre toți oamenii Terrei. Că-i și natura cu noi și altele ce nu le știm încă cam defel.
  Sinceritatea-i o belea de nu-i moralizată cît o fi să ne dezmeticim cumva. Numai cu EL e altceva în timp și așa deodată de ne trezim colea de aflat trăsnaia. În care ne-am complăcut atîta timp nepăsători de toate și de noi încă ceva.

2685.Ne supunem singuri auto-pedepsirii toți

  Sîntem de partea cealaltă, nedreaptă a vieții, cu consecințe pe măsură. Și deodată ne revenim, scuturîndu-ne, înviorați trecem pîrleazul nedrept. Începînd o nouă viață în schimbare bună adevărată, demnă în devenire corectă. Oricum e doar o părere că-n realitate, ne supunem singuri auto-pedepsirii toți. Deoparte și de alta a unor impresii datorită lipsei Bazei vieții corect înțelese în lume.
  Nici acuma, după mii de ani la fel de nepricepuți în viață, fără a o pricepe defel. Crezînd în cîte explicații care mai de care mai neroade, toate fără a ține cont de EL și noi. Un Tot în devenire spre un Ceva, cîndva, că nu ne învrednicim și vremea nu-i încă. Poate ne mai pasc niscaiva scuturături, doar ne vom mai astîmpăra cumva.
  Doar EL știind programa în desfășurare cum și ce va mai fi și cînd. Înstrăinați, nici nu știm mai nimica corect, aburiți în pîcla neputinței nedrepte.

1883.E o cale, ce nu-i mereu bătătorită

    E de „dat timpul înapoi”, să ne revenim cum am mai fost, sigur nu vom mai fi la fel. Dar ceva am învățat și poate nu vom mai încălca bunele comportări și ne vom vedea de drum. E o cale, ce nu-i mereu bătătorită și netedă ca-n palmă, ci și cu denivelări. Mai ales din partea noastră că nu sîntem cum trebuie între oameni și-n fața SA. Schimbători cam cum bate vîntul schimbărilor, de regulă nedrepte și care nu ni se potrivesc.
   Iar în relațiile cu EL, trebuie un control cît mai bun a unor comportări, nu rigide, dar de bun-simț între oameni. Și-n fața SA și mai și cu o oarecare teamă, dar și o încredere măsurată, că și EL pînă nu-I demonstrăm. Că sîntem sinceri serioși și chiar de se poate spune așa, cu o oarecate doză de altruism. Și săritor înspre bine, preîntîmpinînd neregulile cînd putem.
   Nu-i ușor dar nu murim din asta, ci ne consolidăm o viață, ce poate nu am avut-o mai înainte. Descoperind o înțelegere cu Divinitatea, pentru început, fiind cum trebuie între oameni.

1819.Să nu ne pierdem încrederea în omenesc

   Nu e neapărat ca-n timp să progresăm, de nu avem voie de SUS, nu. Ci o batem pe loc și nu numai dar de regulă avem și necazuri ce justifică acele rămîneri pe loc. Are EL grijă de toate pînă ne vom cuminți cum ni se cere. Și să ne revenim la ceea ce dorește de la noi să fim, conform programei de SUS.
   Îndreptați între oameni și să-L știm și respecta cum se cuvine. Și să nu ne pierdem încrederea în omenesc, adică că putem și cu bun-simț și înfăptuind binele. Și să fim în stare cînd avem un țel, oricare ar fi, să ne pliem după nevoi, ne renunțînd la interesul avut. Și să-l menținem la un nivel corect, mai ales cu EL.
   Că și înțelepciunea și nebunia are excesele ei ce ne îndepărtează de cale. Și-i nevoie de moderație, echilibru și multă răbdare, toleranță. Și mai ales de claritate pentru a descoperi ascunse înțelesuri, în vederea lămuririi tale. Chiar și din cele mai întunecate vremi, ca și azi, se poate afla adevărul SĂU de vrem cu ardoare.
   Cînd ești nedrept din fire și fără EL, în timp îți dai seama de viața fără rost ce-o duci. Chiar de nu ai fost atenționat strașnic, se vede că nu ești chiar așa tare în greșeală. Și te-au ocolit nevoile pe tine și familia ta, dar perspectiva morții nu te slăbește. Ai dori să știi mai multe despre viață, și nu poți, adevărul SĂU e bine dosit, încă.
  De nedreptatea lumii și minciuna fudulă, chiar de are mari necazuri, nu se astîmpără lumescul nefiresc nouă și LUI.