3862...Și ei aflară calea tot cu greutate

  Așa uneori în mijlocul necazului, chiar și cumplit, ne dezmeticim oarecum vrînd să trăim neapărat. Plăcerea de fi pe Pămînt în viață chiar și așa nevolnică în plată, ne conformîndu-ne datului CER-esc. Toate-s deoarece ne simțim datori LUI și nu știm cum s-o dregem strîmba cale ce ne tocmește. Părăsim aparent suferința, plecăm din timpul acela nerod și oarecum aflăm un fel de fericire,
  De alta nu ni-i admisibilă în așa hal am involuat de nu se mai poate aștepta CER-ul atîta a răbda. Luîndu-ne-o înainte c-o croială de viață netrebnică firii, doar om fi acătării în continuare. Cînd va fi mai cu cap, atenți la neatenția ce ni-i dată a o traversa în limita vieții date. De nu sîntem în stare de a o prelungi acătării fiind în rînd cu cei de-L știu, respectă și urmează.
  Chiar de nu-i vedem, sînt ei și ei aflară calea tot așa cu greutate dar acuma-s salvați cu EL.

3780...Pentru viața fiecăruia din noi

  Deci un fel de jandarmerie a CER-ului, mai altfel în cadrul Lumii SALE. Că-s un altfel de îngeri, nu neapărat din CER, ci-n vecinătatea mereu a nostră. A Pămîntului, supraveghindu-ne să nu-I mai greșim atît de necuviincios. Deci un fel și de poliție, de siguranță și analiză și chiar de pedepsire, de are dezlegare de SUS. Nimica nu ni se petrece fără știrea SA, amplu dezbătută Acolo.
  Despicîndu-se firul în patru pentru fiecare ins de pe Pămînt și numai după aceea. Se hotărăște de ni se ridică pavăza SA și liberi la necazuri și acelea cu socoteală. Cînd e să ne fie numai ușoare atenționări, puneri în gardă, zgîlțîieli, ori mai serioase. Denaturări ale vieții, mergînd pînă la deznădejdii cumplite și chiar moartea.
  Greu foarte greu abdică EL pentru viața fiecăruia din noi, în care-și pusese nădejdi CER-ești aici jos.

1819.Să nu ne pierdem încrederea în omenesc

   Nu e neapărat ca-n timp să progresăm, de nu avem voie de SUS, nu. Ci o batem pe loc și nu numai dar de regulă avem și necazuri ce justifică acele rămîneri pe loc. Are EL grijă de toate pînă ne vom cuminți cum ni se cere. Și să ne revenim la ceea ce dorește de la noi să fim, conform programei de SUS.
   Îndreptați între oameni și să-L știm și respecta cum se cuvine. Și să nu ne pierdem încrederea în omenesc, adică că putem și cu bun-simț și înfăptuind binele. Și să fim în stare cînd avem un țel, oricare ar fi, să ne pliem după nevoi, ne renunțînd la interesul avut. Și să-l menținem la un nivel corect, mai ales cu EL.
   Că și înțelepciunea și nebunia are excesele ei ce ne îndepărtează de cale. Și-i nevoie de moderație, echilibru și multă răbdare, toleranță. Și mai ales de claritate pentru a descoperi ascunse înțelesuri, în vederea lămuririi tale. Chiar și din cele mai întunecate vremi, ca și azi, se poate afla adevărul SĂU de vrem cu ardoare.
   Cînd ești nedrept din fire și fără EL, în timp îți dai seama de viața fără rost ce-o duci. Chiar de nu ai fost atenționat strașnic, se vede că nu ești chiar așa tare în greșeală. Și te-au ocolit nevoile pe tine și familia ta, dar perspectiva morții nu te slăbește. Ai dori să știi mai multe despre viață, și nu poți, adevărul SĂU e bine dosit, încă.
  De nedreptatea lumii și minciuna fudulă, chiar de are mari necazuri, nu se astîmpără lumescul nefiresc nouă și LUI.