2214.Și viața nu-i posibilă, cum ne-o dorim, fără EL

  Am revenit, ce să-i faci cu EL de nu-I ești exact pe fază o încurci, nu știu în cît timp. Rabdă, dar cred că de la mine are ceva așteptări, nu-s prea priceput încă, sper.  În continuare să nu-I mai greșesc, că-s supărătoare pedepsele, mintea și conștiința. În fine.
   Nu numai fericirea și liniștea, dar și existența nu-i posibilă cum trebuie, cum ne-o dorim. De nu-L mulțumim, mai ales cînd ai o legătură cu EL, cum o fi, mai bună decît nimica. Să trăiești așa în anonimatul firescului uman de azi și dintotdeauna. Fără responsabilitatea unei relații cu EL, e încercarea vieții oarecum pe cont propriu.
   Și avem suficiente responsabilități în fața LUI, chiar de ne facem că nu le cunoaștem. Într-adevăr nu se cunosc așa bine ca noianul de dezinformări ce se zice că-i. Invers, informare care e ca un bruiaj continuu al vieții normale, ne lăsîndu-ne liberi. Să alegem ce dorim de la viață, ci continuu sîntem bombardați din toate părțile. Doar, doar om ceda și ne ducem pe copcă și avem neplăceri că-I greșim și nu ne îndreptăm.

1449.Atunci ceva normal

   EL se preocupă şi de noi cum ne făurim familia, încîlcitele noastre legături de EL îs ştiute şi urmărite. De are un interes, şi nimic nu-i întîmplător în existenţă, te va conduce spre ceva ce simţi uneori inexplicabil. Trăiri mai aparte şi urmezi mirat ceva ce-ţi trebuie neconvins, decît în timp te mai dumireşti oarecum. Aşa-i, EL te îndrumă chiar şi neştiut să-I îndeplineşti un anumit ţel, ce-l vei urma şi îndeplini. Uneori se poate cu unele influienţe să nu-I chiar reuşească totul.
   În gîndirea şi raţionalitatea ta nu ţi se bagă ci te pune să alegi, dar format eşti înspre bine şi cu bun-simţ. Şi nu-I poţi greşi chiar straşnic, şi-n timp te mai dregi cum trebuie. Cam aşa şi încă multe nu le ştim.
   Îndreptarea o dată sădită în tine nu o mai pierzi din fire, aşa rămîi. Nu sînt în devenire ci progresezi menţinîndu-ţi învăţatele moravuri în bine şi util. Indiscutabilele reguli absolute în morală şi de bine nu le mai părăseşti şi din cauză că EL nu te mai părăseşte. Şi-L simţi cum ne cum şi de bine de rău, calea ţi-o urmezi într-o devenite ce ţi-i scrisă şi-n frunte ţi-i pusă. În colectivităţi închegate încă foarte rar întîlnite în societatea asta nedreaptă, e camaraderia ceea ce dictează.
   Cu ce se mănîncă ? Hei acolo e aflarea în preambul felul cerect ce ne aşteaptă să ajungem cînd EL ne va fi mai aproape. Între noi foarte cumsecade, în progres moral evident psihic şi etic, cu un standard ideal avansat de coexistenţă. Adevărate fiinţe demne de sfinţenie azi în hîzenia ce-o formăm, dar atunci ceva normal, firesc. Hei nu-s poveşti, ci urmează, că nu-i încotro, după aşa prăpăstioase trăiri nedrepte fără EL.
  Sînt şi-n BI amintite periode negre în istoria umanităţii, de o asemenea fază vă apropiaţi de sfîrşit. Aţi traversat-o cu chiu cu vai şi nici nu se dă dusă, şi-o mai îndulcit firea, dar tot nedreptă şi hîdă e. Şi cei ce-o formează susţinînd-o nu-s de dat deoparte, cu dinţii ţin de nedreapta caricatură socio-cum o fi. Li se apropie funia de par şi nu-s de acord deloc, îi întîlniţi cam pretutindeni nerăbdători, îi mai domoleşte EL părăsindu-i la greu.