4192..Nu de multe ori.

  Are așteptări de la noi și noi cu ale noastre îi dăm înainte cam nepăsători, ne rabdă o vreme. Și de nu, ne atrage atenția că-L nesocotim și-i timpul să ne revenim la ceea ce cîine cîinește-I dedicasem oarecum. Mulțumindu-L așa cum ne pricepem cum nu ne pricepem, era totuși ceva de capul nostru în fața CER-ului. Și-i timpul îndreptării care culmea o cam știm, dar nu ne dă mîna s-o și înfăptuim.
  Ci mai degrabă-L înfruntăm, zicîndu-ne că-I atragem atenția măcar, că nu ne merge viața cum vroiam. În condițiile date ne mai găsindu-ne locul ce-l dorim, aiureli de momente și vise ce trebuiesc convenite cu EL. Și de văzut de calea aleasă de SUS, nu așa cum ne gîndim noi limitați de cîte și mai cîte trăsnăi ne la locul lor.
  E vremea revenirii la matca pornită cum ne cum și să ne facem datoria de oameni cum am urmat-o un timp măcar, nu de multe ori.

4078...Nedreptate în suferință.

  Data semnalului dat de EL lumii că-i vremea încă nu-i știută, ci va fi la timpul acela. Dar deja omenirea știe prea bine că nu-i bună calea pe care se află și nu vrea. Deocamdată să se schimbe, dar atunci la acel ceas cunoscut doar SUS, nu va mai fi loc de întors. Și cum e corect în lume să se petreacă de la acea hotărîre CER-ească așa va dăinui.
  Și altă viață în decurs de timp ne va însoți cum trebuie și noi fiind cum nu a fost. Decît așa în închipuiri de bine ce nu se mai află în așa nelegiuiri cu toptanul întruna. De se umpluse și vărsa continuu paharul răbdărilor prea întrecute, doar EL ne tot păsuia. Oarecum în virtutea unor aspre părăsiri și atenționări pe măsură că-I tot greșim și nu-i bine.
  Dar degeaba așa ne era scris a o tot tărăgăna cu rele, urîte, minciuni și nedreptate în suferință.

4075...Nu vom fi dezinformați.

  Schimbarea care va prinde pe picior de așteptare pe unii le va fi mai ușor. Iar acei luați cu fulgi cu tot, vor fi acei îndărătnici, înrăiți și urîțiți, care vor și plăti. Oalele sparte în timpul schimbării, cum va fi calea aflărilor necesară atunci. Vom trăi și vom afla cu toții și interesați și dezinteresați, nu va fi unul în afara transformărilor lumii.
  De la netrebnicie și huzur pe spinarea LUI și-n plata LUI, cerința aceia de îndreptare, dar ne luată-n seamă. Atîta amar de vreme, ei! acuma nu va mai fi loc de întors și se va ști pe șleau totul cum e. Cu mirare și alte angarale neconvenite dar aflate atunci, asta e și mergem mai departe. Urmîndu-ne firescul atîta vreme ignorat și-n plată, dar de atunci înainte alte reguli vom ști.
  Nu vom fi dezinformați ca pînă acuma de bine, util și frumos ci-n tot cu ceea trebuie de SUS citire va fi!

3988...Chiar de mai pare uneori.

  Și azi, și-n CER cu timpul s-o obișnuit cu așa tărășenii în așa hal că-n ultimile nu demult. Inițiative de SUS părea că li se cam cînta în strună fărădelegii date cu strășnicie la începuturi. Nu știu cum urma să fie, dar de o vreme EL și-o revizuit atitudinea oarecum. Eram tot struniți și atenționați că-I greșim și nu-L ascultăm, dar ne durea-n pix.
  EL acolo SUS, socoteam noi și noi aici jos chiar ne obișnuisem cu așa pățanii. Individuale ori colective dărîmătoare de vieți după socoteli ce nu le știam dar așa-i viața. Tot ziceam și de EL nici vorbă să ținem cont, încăpăținați îi dăm și azi tot înainte. Chiar de ne merge ca la spînzurați, nelegiuirea-i grea povară, omenirea fără EL, EL nu ne iartă.
  Chiar de mai pare uneori, se strînge lațul tot mereu și de nu sîntem mai atenți o tot sfeclim!

3806...Și nu-i cunoaștere

  Da așa se petrece mereu cînd e să avem necazuri pe nepregătite, ca-n timpul lui Noe. Amintirea, atenționarea livrată omenirii, să bage la cap, dar de unde, vorba aceia. De unde nu-i minte nici EL ar trebui să nu ceară, dar totuși cere să ne învățăm minte. Că ne fiind cum trebuie între oameni ca și acuma și fără Dumnezeu, ca și acuma.
  Oricînd se poate dezlega prăpădul, de orice fel, în istorie mereu pățite. Și orice pățit se zice, degeaba, bagă la cap, e priceput, teoretic, în practică e dus cu sorcova. Și totuși cu astfel de omenire tot vrea EL să edifice programul SĂU în continuare. Cînd va fi să fie data ceea consemnată-n CER și de care noi așa fuduli de urechi.
  Și de celelalte simțuri în așa adormire, pagubă în ciuperci ziceți și nu-i cunoaștere.

3783...Că ne înșelăm singuri pe noi

  Poate nu deodată, dar cu timpul, învățîndu-ne cum trebuie să fim între noi și-n fața SA. Că-i esențial respectul cuvenit LUI neapărat, Creatorul, Părintele nostru dintotdeauna. Pentru totdeauna, avîndu-L în gînd mereu, măcar, de nu putem și crede cu ardoare în EL. Că nu-i rușine, ci un act de curaj deocamdată, pînă ne-om da la cale cu EL în cunoașterea necesară.
  Deci nu sînt entități rele în jurul nostru, ce ne atrag în capcane și cîte obligatorii îndrumări, NU! Doar în închipuirile religiilor nedrepte LUI și nouă, ce ne tot îndepărtează de EL. Și calea comună, corectă în care trebuia să conviețuim de mai de mult și încă nu-i chip. Într-o lume a binelui, bunului-simț, deci a civilizației în cunoștință și respect față de EL.
  Ne exagerînd cu credința în EL, de nu putem deocamdată corect, că ne înșelăm singuri pe noi.

3575.Sînt aflări în derulare în diferite stadii ale cunoașterii

  Nu ne știm fiecare rostul nostru dat de SUS, ci pe cel din lume, ce e așa cum ni-l favorizăm fiecare. Dar cu timpul se poate să ne dezmeticim că-i alta calea de urmat și să ne facem datoria pricepută. Că fiecare avem un traseu bine stabilit și nu știm cît ni-i dat a-l înfăptui cumsecade. Să ne grăbim încet aflîndu-ne locul cu interesul necesar, potrivindu-ne că nu știm cînd ne sună ceasul.
  De-L dezamăgim complet și nu ne mai lasă, că vede că nu știm să-L mulțumim măcar suficient. Părăsind astă ocazie ce am irosit-o, nu ne știm interesul încă, fiind destul de dezinformați. Așa ni-i datul ce-l putem afla de ne dumirim singuri, sigur sub oblăduirea de SUS. Altfel în timp devenind ceea ce nici nu visăm la o adică vreme dată în aflare.
  Mai sînt aflări în derulare în diferite stadii ale cunoașterilor diverse și încă ne clarificate.

3185.Gloria lor cu EL, o trecut demult tare și ne reamintește totuși de vrem, se poate conlucra cu EL, Unicul

   Eroismul poporului evreu din timpul ocupației romane a Palestinei, o lichidare. A populației ce trebuia de mai înainte să I se închine cu trup și suflet și n-o putut. Drept urmare o fost ștearsă de pe suprafața Terrei, ca nație, supraviețuind pînă azi. Doar vreo 200 de inși pe întreg Pămîntul, iar doar vreo 20 încă îI și respectă. După cum mi-o transmis EL mai înainte, nu de mult, deci nici vorbă de eroism.
  Au fost înlăturați din viață, ca nație, că nu L-au ascultat, azi fiind o altă alcătuire. De promenadă, cazarii în falsă ipostază de evreii, ce nu mai sînt de cca.două milenii. Avertizați din timpul lui Moise, că nu-L vor respecta îndeajuns și vor plăti. Și au plătit cu vîrf și îndesat, cei ce au pierit în holocaustul de acum 70 de ani, nu mai erau ei ci intrușii.
  Pe care EL i-o părăsit și plătească îndrăzneala de a-și asuma o falsă identitate fără acordul SĂU. Poporul evreu, ce nu mai e, erau totuși aleșii LUI neputincioși, o vreme totuși făcîndu-I față. Gloria lor cu EL, o trecut demult tare și ne reamintește totuși de vrem, se poate conlucra cu EL, Dumnezeu CEL Adevărat.

2937.Nu ne potrivim mereu cu acelea ce ne formează

  Timpul ne dărîmă entuziasmul căutărilor îndelungate, aflărilor cu iz de lîncezeală. Ne dovedirea potențialului corect aflat, ci îngăinat, așteptarea prea îndelungă. Nu ne potrivim mereu cu acelea ce ne formează, pășim nesiguri și temători. Triști pe seama timpului, ce ni se pare că ne scapă printre degete, nefolosit întocmai măcar.
  Stagnarea, nu-i cu putință, ni se pare doar și-n anumite împrejurări o credem. Înfăptuită și ne înjosim posibilitățile de aflarea vieții ca și oamenii parțial simțiți. Întregul lor și al nostru-i greu în timp îndelungat și pasional doar de ne aplecăm a cunoaște. Ni se par repetițiile temporale în care ne sucim mirați, nedumeriți după alt timp. În derulare așezată să ne clătim mintea contorsionată de așa nepricepere.
 Omenească oricînd la dispoziția LUI și noi cu priceperea în urmă ne revenim cu greu. Bucuroși de prinderea unor esențe vremelnice păsătoare de viața așa searbădă. Și încrezută tare în ce nu ne cuprinde din vina tuturor.

2638.Care doreau să mai vadă și-n continuare ce e

  Timpul le rezolvă pe toate, cum or fi, cu răbdarea se trece marea. Nu se termină vremea, cum considerau mai ieri numeroși proști, că-i finalul lumii. Pentru ei poate, dar ce aveau cu restul, care doreau să mai vadă și-n continuare ce vrea Dumnezeu de la noi. Și cu noi, sigur are un gînd  și-L vom afla cu timpul, doar să-L dorim aievea și va fi. Fiți siguri, nimica nu-i întîmplător cu EL Acolo SUS.
  Evoluăm noi, evoluează exprimarea și EL Acolo SUS cu preocupări în continuarea. A ceea ce trebuie să fie, să se întîmple  corect după cum e planul SĂU cu noi. Și universul tot ce ne privește ori nu, vom afla de trebuie, de nu, nu. Extrateritorialitatea nu-i în cazul nostru, vom afla și ne vom dumiri atunci de multe mari și mărunte.
  Nepricepute acuma, că încă nedrepți și nu merităm aflarea corectă, ci eroarea. Ne însoțește o vreme de încercări trebuincioase, pînă îndreptați vom fi cum trebuie. Și altă viață vom afla atuncia de va fi posibil, vom ști.

2298.O lume în derută și derivă și fără EL

  Avem de învățat în viață mereu și să ne cumințim cînd e timpul, nu să ne prezentăm vieții nedrepți. Ci nu numai cu carte, ci în primul rînd oameni adevărați, că acuma nu-i așa. Se vede, netrebnici la greu peste tot, o lume în derută și derivă și fără EL. Asta-i durerea mare, încă fără morală și bine, ci nedreaptă, urîțită, rea, invidioasă și puturoasă, ce mai trebuie? Vai de noi cum ne prezentăm Universului SĂU, noroc că ni-i cale barată și lor la fel, că-i chiu și vai, nimic bun de capul nostru.
  Că-i de judecat pe oricine nu după căderile și nevoile suportate, ci după înălțătoarele adevăruri reușite, e de văzut. Da așa nu avem cu ce ne lăuda, josnicii și imorali, puși pe căpătuială și înjosirea tuturora în frunte cu ei. De spiritualitate nici vorbă, nu o cunoaștem, ne-o ascuns-o a o mirosi măcar, n-o merităm cît timp îL ascundem lumii. Cînd ne vom învrednici cum trebuie în fața SA și a omenirii cumsecade, drepți, curați, fermi și clari, se va mai putea discuta. Pînă atunci, muhaielele trebuiesc curățate și călcate, că ziua aceea vine, cînd?
  Nu vă doară capul, că și așa nu-i mare lucru de el, săracul, gol, ușor de dus, nicăieri, rateu, aici e problema pînă cînd? Că ni-i calea spre CER, călcînd prin viață cu viață, nu în nereguli mereu ci să ne vedem de treabă, ca oameni dați. De CER, să fim pe Pămînt  folositori nouă și celorlalți, nu să-i facem degeaba umbră, ca acuma, ci să ne îndreptăm firesc. Că sîntem așteptați trebuincioși de ceva vreme.

2137.În viață EL ne lasă să ne învățăm cum e

  EL ține la noi toți, în felul SĂU, Divin și nu-I priceput, încă-s pași mai de făcut. Înspre o cunoaștere ce o vom afla la timpul potrivit. Că-n viață de regulă EL ne lasă să ne învățăm cam cum e cu existența pe Pămînt o vreme. După care insistă să-L știm bine, cum? Ne tot atenționează și cîte altele ce nu-s normale de ne comportăm cum vrea EL.
   Adica dacă-L știm bine și-L respectăm, avem o legătură, ce-o simțim și-n timp. Știm ce trebuie și nu trebuie de făcut, ca să ne continuăm viața normal. Zic mai mult decît normalul firesc celorlanți, tu fiind cu EL în legătură, e ceva!
   Atenționările și tragerile de mînecă ale SALE către noi, îs cîte suferințe. Mai mari ori mici, ce-n timp trec și intrăm în normal și de nu-L sesizăm cum vrea. Reîncep altele și tot așa, pînă într-o vreme te prinzi oarecum, că-I ești dator. Și trebuie să-ți plătești datoria, te vei dumiri la vremea aceea, cînd te vei dezmetici.

2101.Eul să-l avem aliat, e greu o vreme

   Cînd ni se dă ocazia de îndreptare, timpul acela, trebuie cunoașterea de sine. Prima dintre consecințele schimbării dorite SUS, eul să-l avem aliat, e greu  o vreme. Că am cam greșit și ni se impune revenira la normalul dinainte, prin renunțări. Și cîte altele de nevoie să le înfăptuim înspre bine doar, îndreptîndu-ne continuu.
   O vreme sinele te pune obligatoriu să-ți revizuiești viața, îndrepți greșelile de orice fel. După care sînt și perioade cînd ai parte și de imbolduri la greșite porniri. Te încearcă, trebuie să-i reziști, înfrînarea, respectarea regulilor morale. Ce ție nu-ți place altuia nu face! Ci doar binele și utilul, să-l ai în vedere cît mai ești, ca să mai fii cu bine.
   Ai parte și de încercări de SUS, cărora trebuie în timp să le reziști, chiar de mai întrebi. Cum de-i posibil, că doar ești pe calea cea bună, asta e, așa se vrea întărirea noastră. În caz de nevoie să-i putem face față, pe sigur, în favoarea LUI, orice ar fi.