4364..Regăsire de sine.

  Să ne ținem tari, neclintiți, chiar de nu sîntem pricepuți pe de-a-ntregul, de fapt nu se dorește, nu-i vremea și se simte întrucîtva. Cumva omenirea și oamenii în general află neputința de a fi ceea ce consimt oarecum inexplicabil luați de valurile dezordinei. Fudul întocmite de cînd lumea fără Dumnezeu, cu vagi excepții ce întăresc regula lumii necuviincioase și plină de rele și rîia nefirescului.
  Deci plutește de o vreme o neclaritate tot mai perversă-n aerul aflat ne acătării, respirăm ceea ce nu putem a defini clar. Neputința de a fi oamenii dați și încă hoinari pe nicăieri acătării, ci-n deruta nedoritelor aflări dovedit inconștienți.
  Cam cu toții într-o ponderare imponderabilă înlesnire de viață, ci-n voia vîntului turbat al aflării ce ne obligă-n felul SĂU. Ne știut, ne simțit corect, nici aproximat, ci fără curajul dătător de mai bună fire prin lume, natură și regăsire de sine.

4004...Să nu ne mai lăsăm pe tînjală dezmeticindu-ne

  Se zice și așa și cred, are EL cu noi o socoteală dintotdeauna, însă noi de pe aceste meleaguri n-o știm corect.  Poate ne vom dumiri cu vremea, mai acătării cînd EL ne va comunica mai pe înțelese. Pe îndelete, că încă-i departe de noi și noi de EL și ne apropierea ne costă pe noi vizibil. Poate și pe EL, primesc acuma știrea că da, vom trăi și vom vedea toate la timpul lor firesc de SUS.
  Că noi așa vrednici de a ne croi viața de unii singuri cum am tot dori-o nu-i, încă mai e vreme. Pînă nu-I vom demonstra îndreptarea cerută și susținută cu temei bine învățat. Împămîntenită o relație pe veci cu EL în deplină cunoaștere dată și încă ne dibuită defel. Deci mai e poate foarte multă vreme, doar SUS știindu-se ce ne va rezerva viitorul.
  E bine și noi interesați sinceri de noi înșine, să nu ne mai lăsăm pe tînjală, dezmeticindu-ne.

3438.Înfruntînd timpul, zicem că ne-o trecut vremea prefacerilor bune

  Prin vorbe și fapte ne ridicăm ori coborîm, mai puțin prin puterea gîndului. Gîndul ne duce, de fapt tatonează terenul, oarecum, urmîndu-l și restul cînd e vremea. Și-n moarte cînd e cazul, gîndul ni-o ia hăt înainte, de regulă nu știm dezorientați. Mai tare ca-n viață, fără căpătîi, Acolo ne găsim cu foarte greu locul, de nu ni l-am aflat din viață pregătit.
  Cunoscîndu-L bine și urmîndu-L cumsecade, zic acuma, că încă mai merg rînduri, rînduri. Trecătorii din astă lume, cum li-i datul mai nepotrivit LUI și nouă, dar acceptat. Totuși SUS, în virtutea unor greu pricepute pentru mine obișnuințe, obligînd de fapt CER-ul. Să ne ia în considerare și așa neputincioși de mai bine și corecta cale, străină tare încă pe aicea.
  Înfruntînd timpul, zicem că ni-o trecut vremea prefacerilor bune, corecte, demne de oameni adevărați.

2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.

2638.Care doreau să mai vadă și-n continuare ce e

  Timpul le rezolvă pe toate, cum or fi, cu răbdarea se trece marea. Nu se termină vremea, cum considerau mai ieri numeroși proști, că-i finalul lumii. Pentru ei poate, dar ce aveau cu restul, care doreau să mai vadă și-n continuare ce vrea Dumnezeu de la noi. Și cu noi, sigur are un gînd  și-L vom afla cu timpul, doar să-L dorim aievea și va fi. Fiți siguri, nimica nu-i întîmplător cu EL Acolo SUS.
  Evoluăm noi, evoluează exprimarea și EL Acolo SUS cu preocupări în continuarea. A ceea ce trebuie să fie, să se întîmple  corect după cum e planul SĂU cu noi. Și universul tot ce ne privește ori nu, vom afla de trebuie, de nu, nu. Extrateritorialitatea nu-i în cazul nostru, vom afla și ne vom dumiri atunci de multe mari și mărunte.
  Nepricepute acuma, că încă nedrepți și nu merităm aflarea corectă, ci eroarea. Ne însoțește o vreme de încercări trebuincioase, pînă îndreptați vom fi cum trebuie. Și altă viață vom afla atuncia de va fi posibil, vom ști.

2346.Și-n gînd e bine, sinceri să fim, EL ne ascultă

  Nu-i chiar așa, că să ne însingurăm ca să-I vorbim, nu cotează contextul, vremea. Ci doar de dorim să I ne destăinuim în orice împrejurare, doar să vrem și-n gînd e bine. Sinceri să fim, că EL ne ascultă și e la fel de prezent oriunde în lume. Că-i lumea făurită de EL și nu-i ungher să nu-L știe deplin, ceea ce noi încă nu știm. Condiția e să fim oameni cu adevărat cum trebuie între oameni în bine mereu.
  EL într-adevăr ne dorește înfricoșați de EL, dar respectîndu-L cum vrea. Nu are de ce să-ți fie frică ca unuia nedrept, ci respectul implică o doză de reținere. Că-I totuși Dumnezeu și puțini se pot lăuda că-L știu, că de fapt e secret între oameni. Nu-L știe nimeni, ci doar în CER, cei din stafful SĂU, asta e.
  Încă o posibilitate de a-I fi bun în fața SA, e să-I dai dovadă de putere de jertfă. Nu că se mai practică vechile arderi și jertfe din temple și alte locuri de odinioară. Nu ci să poți fi darnic și ne zgîrcit, cum s-ar zice slobod la risipă, cu gîndul la EL.

2040.Noi și familia noastră pentru a putea ieși în față

   Să ne pregătim pentru vremea cînd ne vom exprima și-n viață, cu o trăire pe măsură. Adică să ne construim viața corect, noi și familia noastră, pentru a putea ieși în față. Demni și cu capul sus, să nu ne poată privi peste umăr cu reproș nimeni. Să fim curați și adevărați în fața oamenilor, în fața Sa e mai dificil, dar se poate, de vrei cu ardoare. Pînă atunci fii între oameni că așa vrea și EL.
   Deci să fim cu bun-simț și cu binele între oameni mereu cît sîntem. Și cu apropiații de se poate, ar fi deosebit de demnă viață. Și de putem să le restituim și acelora ce nu știu de libertate și cu ce se mănîncă în pace. Lăsîndu-i să se obișnuiască, prețuind-o și apărînd-o împotriva propriilor lor porniri nedrepte. Și ale celorlanți, cînd va fi cazul.
   Că nu vom putea niciodată să ne înscriem în limitele libertăților CER-ești. Ce nici nu le știm, dar ni le închipuim deosebire, deoarece nu-I greșesc, că-s cum trebuie toți Acoalo. Și libertățile și pacea nu au limite și cunosc intensități ce noi oamenii nu le pricepem încă. E spiritualitatea la îndemînă Acolo, ceea ce noi nu știm pe aicea.