4305..Măsuri adevărate.

  Iarăși și iarăși mă îmboldește și-i tot zic din cînd în cînd despre azi așa zișii evrei, intrușii de acuma, cazarii de mai de multă vreme a căror urmași direcți îs. Și nu vreau ei a se ști deloc, zicîndu-și semiți, aiurea, mai semiți îs arabii și poate alte nații ce-s prin Palestina de azi și tot năpăstuite, că așa o hotărît EL. În acele locuri în care acel popor odinioară s-o purtat necuviincios cu EL, să fie al patimilor de tot felul și încă este și va mai fi pînă se vor împlini vremurile datului nostru al tuturora cum trebuie.
  Că și pe la noi e cam la fel, acest pămînt de cînd e tot al necazului celor ce-l au de tras că-s pe aici nu vremelnici ci așa împămînteniți, moștenitori ai suferinței și deznădejdii. Dar vine cît de curînd eliberarea și nu numai a nostră, dar trebuie să demonstrăm tărie și voință de schimbare bună alăturea de EL, e de aflat cum și ce-i de făcut, că nu-i chiar un capăt de țară, dar nici prea ușor nu-i. E de muncă. Cît despre acei evrei din vechime care au vrut îmbunătățirea traiului în sînul poporului cazar, dornici și cazarii de schimbare înspre o viață mai tihnită, crezînd că aflîndu-L, dar fără voia SA.
  Că din astă cauză, în mare, is cam toate necazurile lor, oriunde ar fi și simt asta, dar măsuri adevărate și consistente nu iau.

2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.