Se afișează postările cu eticheta îmboldește. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta îmboldește. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 februarie 2014

4305..Măsuri adevărate.

  Iarăși și iarăși mă îmboldește și-i tot zic din cînd în cînd despre azi așa zișii evrei, intrușii de acuma, cazarii de mai de multă vreme a căror urmași direcți îs. Și nu vreau ei a se ști deloc, zicîndu-și semiți, aiurea, mai semiți îs arabii și poate alte nații ce-s prin Palestina de azi și tot năpăstuite, că așa o hotărît EL. În acele locuri în care acel popor odinioară s-o purtat necuviincios cu EL, să fie al patimilor de tot felul și încă este și va mai fi pînă se vor împlini vremurile datului nostru al tuturora cum trebuie.
  Că și pe la noi e cam la fel, acest pămînt de cînd e tot al necazului celor ce-l au de tras că-s pe aici nu vremelnici ci așa împămînteniți, moștenitori ai suferinței și deznădejdii. Dar vine cît de curînd eliberarea și nu numai a nostră, dar trebuie să demonstrăm tărie și voință de schimbare bună alăturea de EL, e de aflat cum și ce-i de făcut, că nu-i chiar un capăt de țară, dar nici prea ușor nu-i. E de muncă. Cît despre acei evrei din vechime care au vrut îmbunătățirea traiului în sînul poporului cazar, dornici și cazarii de schimbare înspre o viață mai tihnită, crezînd că aflîndu-L, dar fără voia SA.
  Că din astă cauză, în mare, is cam toate necazurile lor, oriunde ar fi și simt asta, dar măsuri adevărate și consistente nu iau.

vineri, 25 octombrie 2013

4031...Noi mereu vinovați.

  Ne tot îmboldește a ști ce trebuie și nu știm, ci buimaci, nedumeriți de cînd lumea. Oarecum o vreme mai demult ne era mai la îndemînă și chiar o vreme colaborarea. O funcționat după cum ne-au ajuns azi acele însemnări străvechi credibile în felul lor. Oarecum prea îndepărtate ca orînduiri sociale, parcă ar fi basme, frumos orînduite.
  Undeva să ne tot încînte și dori așa ceva și azi, dar în deplină înțelegere. Nu cum ni se sugerează din vina oamenilor eșecul era garantat orice ar fi nu se putea altfel. Spre dezastre omenirea vrînd nevrînd eram sortiți a fi carne de tun și tot cortegiul. Suferințelor îndurate, moartea ce-și făcea plinul în timpuri mereu de atunci pînă și azi.
  Tot nepricepuți în raport de noi și EL, noi mereu vinovați și EL De Deasupra pe Deasupra noastră mereu de ne atins, Invincibil, Neînțeles și Totul Unicul!?