4376..Deocamdată încă modă.

  Ni-i datul după cum putem fi înaintea SA și între noi și natură, deci nu sîntem de izbeliște, ci cu adevărat urmăriți, notați. De-a fir-a-păr de undeva, cumva cum nu știm dar constatăm în timp și spațiu, de minte mai avem, de nu, nu! Cu trecerea vremii fiecăruia gîndirea să ni se îmbogățească în învățăminte dătătoare de speranțe de mai bine, că de rău.
  De cînd lumea ne-am cam săturat, nu toți, mulți și nu puțini, așa consideră lumea de azi limitată-n derizoriul urmări hîde. Și nu-și văd binele ce-l pot afla de schimbă macazul doar spre EL și cu EL alăturea conștienți să defilăm cît om mai fi. Cu vremea desluși-vom trăinicii veșnice ce azi nici ni le imaginăm, nu avem încă tăria de a fi oamenii aleși cu toții să-I fim alăturea la timp.
  Și azi se mai poate, domoliți, împăcați cu ceea ce sîntem, consimțind la îmbunătățirea noastră în fața SA și altă trecere, deocamdată încă modă, vom avea.

4109...Și pe noi la fel

  Am fi băgați în seamă de CER de am fi corecți între noi, în natură și-n fața LUI. Cum se cuvine dar nici nu știm mare brînză, e de luat în calcul din VT doar urmările nelegiuirilor. Și nelegiuirile săvîrșite de acel popor ales cîndva și noi să nu le mai repetăm. Că oricum sîntem în fața LUI nu de pomană, ci cu-n folos imediat vizibil. De ne comportăm acătării și EL ne va îndruma de are pe cine, că de nu, nu.
  Și din rău și urît în mai ne la locul nostru, ne vom deraia traseul de la cel preconizat. Pînă de nu va fi încotro ..., dar sper să nu ajungem ca cei din vechime prea lesne dispăruți fără urmă. O urmă demnă, de luat în seamă nu așa cu fereală și de regulă cu frică, că-n fața LUI nu-I de glumit. Deci învățînd din greșelile lor toate să nu I le mai prezentăm ca singurele opțiuni umane.
  Cu adevărat singurele, ci să ne dumirim cît mai acătării și să-L mulțumim și pe noi la fel.

4044...Așa fiind vremea și noi.

  Cum e oare să ne lase EL să I ne apropiem noi cum am vrea, cît am vrea, cred că nici nu știm. Cum e de înfăptuit această apropiere de Dumnezeu, că EL E în CER cu spiritualitatea SA. Atotputernică, Atotștiutoare și noi niște oameni cu tot felul de limite auto-induse și impuse. De cînd sîntem pe Pămînt, așa să fim cam neștiutori și curioși și înțînați în netrebnicii ce ne tot costă.
  În fața noastră, a naturii și mai ales în fața LUI, Îndelungrăbdătorul, că nu-i încotro. Că-I strașnic superior nouă și ne mai îndrumă și așteptă și să ne pricepem la cîte ceva. Adevărul că ne-am tot îndepărtat și EL cînd eram mai apropiați în vechime. Ne mai înlesnea priceperi și ne și obliga anumite învățăminte, ce azi îs de ne priceput din nou.
  De nu ne va da voie, nu vom ști a mai afla ce e încă tabu pe Pămînt, nemeritînd, așa fiind vremea și noi.

4031...Noi mereu vinovați.

  Ne tot îmboldește a ști ce trebuie și nu știm, ci buimaci, nedumeriți de cînd lumea. Oarecum o vreme mai demult ne era mai la îndemînă și chiar o vreme colaborarea. O funcționat după cum ne-au ajuns azi acele însemnări străvechi credibile în felul lor. Oarecum prea îndepărtate ca orînduiri sociale, parcă ar fi basme, frumos orînduite.
  Undeva să ne tot încînte și dori așa ceva și azi, dar în deplină înțelegere. Nu cum ni se sugerează din vina oamenilor eșecul era garantat orice ar fi nu se putea altfel. Spre dezastre omenirea vrînd nevrînd eram sortiți a fi carne de tun și tot cortegiul. Suferințelor îndurate, moartea ce-și făcea plinul în timpuri mereu de atunci pînă și azi.
  Tot nepricepuți în raport de noi și EL, noi mereu vinovați și EL De Deasupra pe Deasupra noastră mereu de ne atins, Invincibil, Neînțeles și Totul Unicul!?

3915...Ai erei ce-i în curs.

  EL are o preocupare aparte și de natura Pămîntului în întregul ei și nu numai. Nu știm majoritatea zdrobitoare toate cele ce-s în nepriceputa lume de conlucrare. De SUS cu așa firescul Pămînt și împrejurimile înconjurătoare de care noi nu știm. Decît că-s frumoase, sălbatice, neașteptate, rudimentare unele și nu-s, ci-i un tot.  În evoluția firească și nouă, dar noi ne ținem tare deștepți departe de EL și ea.
    Și dăm în gropile propriei neputințe, lăsați de oarece izbeliște de nu-i și nu-i chip. Altfel, demontrîndu-ne și celorlalți și LUI, că nu știm ce vrem dintotdeauna. De fapt vrem de toate cele, dar nu știm a le gestiona corect, nici propria viață aiurită. Nu cumsecade și cu EL în prim-planul vieții cît mai acătării posibil. Că nu-i chiar tare greu de vrem să ne aflăm locul, ce nu-i ăsta pe care ne-am cocoțat.
  Ci în conlucrare cu Divinitatea, natura Pămîntului și noi înșine ne vom domestici ai erei ce-i în curs.

3781...Pricepînd rostul nostru

  Cum să fim liberi de nu știm ce-i cu noi de cînd lumea, neîndrumați, nu ne lăsăm de fapt îndrumați. Ci încăpăținați, incertitudinea-i dominanta vieții, văzînd consecințele, bîjbîiala. Fără EL, inconștienți de ceea ce-i firesc în viața, anapoda după meschine interese. Naive porniri spre nicăieri, imorali, incorecți de așa nedreptate între noi și-n natură.
  Într-adevăr nu mai sîntem liberi cînd urmăm calea SA, îndrumați firesc, ne croim o existență nouă. În aflări cunoscînd lumea, universul mic și mare și ce nici nu bănuim. Dar cu bun-simț între oameni de bine cu dreptate și-n urma dorințelor SALE. Vizavi de noi oameni, creația LUI, ca și întreg Pămîntul și mediul înconjurător, de aici și de oriunde.
  Nu supuși, sclavi, ci-ntr-o conlucrare benefică oricui și SUS și jos, pricepînd rostul nostru.

3756...Dezmeticiri a începe construirea lumii corecte

  E riscantă libertatea pe Pămînt în așa lume, unde nu știm ce-i cu noi. Nu mai sîntem și nici nu am fost cu totul liberi ci avem constrîngeri bune de SUS, dar nu le mai știm. Nici nu le-am știut, că vremea lor e alta, sub aflarea SA cu adevărat cum trebuie. Și nu am avut răbdarea necesară dată odinioară și EL sătul de noi ne-o alungat.
  De la EL și-n derivă încă am ajuns aci, azi cum sîntem incomplet conștienți de EL și noi. Și parțialitatea asta-i dăunătoare că nu ne dă voie la Adevărul SĂU și cu noi pe aproape. Afîndu-ne menirea în cursuri de urmat cu toții înspre o devenire necunoscută. Cursuri ce CER-ul ni le va preda cînd vremea va permite încuviințarea SA asupra noastră.
  Dezmeticiți a începe construirea lumii corecte cu coborîri din zări de SUS în aflare.

3576.Nici pe noi de ce așa?!

  Ne tot căutăm viața să ne fie cît mai suportabilă, cît o avem de dus între ai noștri. Nu le știm multe ce ne privesc, iluzionați de atîtea nereguli ce-s lăsate a ne plimba. Cu vorbe și fapte în mediul dat, hălăduind uneori anapoda, cotrobăind unde nu ni-i firea. Și dăm de ceea ce nu ne trebuie inconștienți oricînd putîndu-ne irosi nepricepînd mai nimica.
  Sînt idealuri ce afîndu-le ne vor mulțumi ori ba în viața ce sigur în final n-o vom dibui. Ne sînt ascunse dezvăluiri deosebite, nu-i vremea aflărilor acelea. Calea de va fi eficientă, cumsecade și cea preconizată de SUS, ne vom realiza. De nu cine știe sînt atîtea și atîtea ce noi nu le știm, de dezvoltat și urmat trăiri. Pînă ne va fi cunoașterea cea cu adevărat folositoare în concordanță cu EL și noi.
  Ca frunze pe apă în voia a valuri ce nu le pricepem, nici pe noi de ce așa?!

3388.Și nici ca lumea între noi nu pricepere a fi, ci nedrepți,...

  Aproape nepămîntene ne sînt nevoile, dorințele, chiar nepămîntene de s-ar putea. Am dori aflările, trăirile, cu toate că nu le știm de ne sînt și potrivite firii, vieții date. Cred că nu, ne trebuiesc adaptări CER-ești, ce ni-s străine, neputințe și nemeritate. Încă însușiri, ce nici nu le știm dar le dorim, ne depășesc cu multe și mărunte, dar din necunoștință de cauză.
  Sperăm ca măcar a le ști cît le putem înțelege, dar nu-i chip pînă nu demonstrăm dezmeticirea. Îndreptarea între noi oameni cum trebuie și de EL de asemenea bine de știut. Cît ne este la îndemînă informația cunoscută, cu adevărat clară și fermă. Cît mai actualizată. După evoluțiile contactelor și cerințelor SALE către noi pămîntenii și nici gînd de respectat.
  Nu-L vrem a cunoaște cum trebuie, noi pe năzbîtiile închipuiri necurate contăm. Și nici ca lumea între noi nu pricepem a fi, ci nedrepți, imorali și șmecheri.

3196.Ci preamărind-o cu noi încununată de succes, cum n-o mai știm de niciodată

  Să ne vindere de moarte e cam greu, e ceva ce încă nu știm, doar de acuma de ne vom învrednici. EL ne tot îndrumă să ne potolim și cumsecade să fim cu toții și de EL știind ce-i de știut. Că de nu o tot înfundăm dezmeticirea de nu o mai aflăm în așa lumesc glumeț în rele, tot fără EL și noi înglodați. De nu ne mai cunoaște așa cum am ajuns de nimica bun și folositori, ci de urîțenii întruna.
  Ca să avem acces la lumina ce-o tot dorim, e să uităm întunecimea hîdă a necuratului falit, fals și de rele urgisît. Căutîndu-L unde E în noi îndreptații și curățații de neputințe, ci-n vrednicii demne. De oameni adevărați în toate cele, înființați din nou cum trebuie în fața SA moralizați și sinceri. De omenie plini și goi de ceea ce ne-o dat înapoi de cînd lumea nedreaptă tot fără EL.
  Esența vieții s-o aflăm complet cum ni-i dat, cu acces însă îndreptățit ne mințind dreptatea. Ci preamărind-o cu noi încununată de succes, cum n-o mai știm de niciodată.