4239..Întruna.

  Ne mai și corectăm unii în virtutea unor porniri aflate din vreme și ca oameni între oameni, în natură și cît de cît și-n fața SA. De avem căderea, convenită de SUS, cine știe cum mai pomenită pe aicea și ne avîntăm poate prea lesne în contrări. Ce unii își zic că nu-și au locul, că totu-i în firea lucrurilor ce se vor drege de la sine în timp și spațiu, o fi.
  Dar cum rămîne cu atitudinea SA față de lumea asta umană, dezumanizată prin ceea ce am ajuns de rîsul-plînsu. Peticindu-ne nevoile și-n fața SA și-ntre noi și natură, de nu mai reușim să fim decît cu fundul gol în bătaia de SUS. Spre îndreptarea ce nu se mai petrece de atîta amar de vreme tot anapoda trăind fără EL și-n afara legii LUI date nouă spre urmare.
  Fără crîcnire, dar de unde, noi nici azi nu-L respectăm măcar și nici îndrumările SALE către noi nu le mai știm, îL ignorăm, plătind peșin întruna, pînă cînd?!

4109...Și pe noi la fel

  Am fi băgați în seamă de CER de am fi corecți între noi, în natură și-n fața LUI. Cum se cuvine dar nici nu știm mare brînză, e de luat în calcul din VT doar urmările nelegiuirilor. Și nelegiuirile săvîrșite de acel popor ales cîndva și noi să nu le mai repetăm. Că oricum sîntem în fața LUI nu de pomană, ci cu-n folos imediat vizibil. De ne comportăm acătării și EL ne va îndruma de are pe cine, că de nu, nu.
  Și din rău și urît în mai ne la locul nostru, ne vom deraia traseul de la cel preconizat. Pînă de nu va fi încotro ..., dar sper să nu ajungem ca cei din vechime prea lesne dispăruți fără urmă. O urmă demnă, de luat în seamă nu așa cu fereală și de regulă cu frică, că-n fața LUI nu-I de glumit. Deci învățînd din greșelile lor toate să nu I le mai prezentăm ca singurele opțiuni umane.
  Cu adevărat singurele, ci să ne dumirim cît mai acătării și să-L mulțumim și pe noi la fel.