Și din rău și urît în mai ne la locul nostru, ne vom deraia traseul de la cel preconizat. Pînă de nu va fi încotro ..., dar sper să nu ajungem ca cei din vechime prea lesne dispăruți fără urmă. O urmă demnă, de luat în seamă nu așa cu fereală și de regulă cu frică, că-n fața LUI nu-I de glumit. Deci învățînd din greșelile lor toate să nu I le mai prezentăm ca singurele opțiuni umane.
Cu adevărat singurele, ci să ne dumirim cît mai acătării și să-L mulțumim și pe noi la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu