4088...Scuturîndu-ne dezmeticiți.

  Am vrea noi mai tîrziu să ni se confere meritul că am urmat un fir al „Ariadnei”. Dar nu-i așa, încă sîntem tot împinși de EL de la spate să evoluăm înspre ceva. Undeva să tot propășim integral, de ne recunoscut ajungînd în final, oameni superiori. Din toate punctele de vedere, nu acuma nu putem nici gîndi ceea ce vom fi.
  Începutul bate la ușă nerăbdător și noi ținem cît putem să nu ne ia prin surprindere. Cumva neputincioși căutăm ca și nepricepuții încă aflarea, dăm tot coturile, doar om scăpa. Dar nu-i încotro, așa-i datul, firescul și-l vom urma morți copți, dar încă tot mai vii. O nedumerită încă devenire cît de curînd întrezărită sub zorii SĂI și Lumii LUI, urmînd-o.
  Nu ne-o fost ușor să ne tot adaptăm și neputincioși să aflăm calea asta așa cum încă e. A neputinței, care o vom părăsi cît de curînd, scuturîndu-ne dezmeticiți înnoitori.