Ține la noi, dar și noi demostrîndu-I că ținem la EL, așa cum E, că nu-L putem schimba, chiar de am vrea cu tot dinadinsul, e aiurea încercarea. Iluzie ca și creștinismul și altele ca ea, dovezi ale neputinței de a-I fi în fața SA cum ne dorește. Și noi tot pe ale nostre strîmbe apucături nedrepte ce ne țin departe de calea normală cu EL în față mereu.
Nu cum e încă-n lume legiferată nelegiuirea cam de cînd e lumea în părăsiri și plăți cu duiumul. De nu s-o înțeles și nici nu se înțelege nimica din viețuirea pe Pămînt, de-i fără Dumnezeu, doar abureli de prost gust. Înșelătorie pe scară mare, extinsă-n neputința omenirii de a fi ceea ce sîntem a fi, dar nu știm cum. Orbiți de propriile mîrșăvii îndelung tot exersate, de nu ne mai amintim cum eram normali.
Între oameni, în natură și chiar în fața LUI, ce nu-L mai știm de atîta amar de vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu